Matei 22:1-46
22 Răspunzând, Isus le-a vorbit din nou în ilustrări, zicând:+
2 „Regatul cerurilor este asemenea unui om, un rege, care a dat un ospăț de nuntă+ pentru fiul său.
3 El și-a trimis sclavii să-i cheme pe cei invitați la ospățul de nuntă,+ dar ei n-au vrut să vină.+
4 A trimis din nou alți sclavi,+ zicând: «Spuneți-le invitaților: „Iată că am pregătit prânzul meu;+ taurii și animalele mele îngrășate sunt înjunghiate și totul este gata. Veniți la ospățul de nuntă!“»+
5 Însă ei au plecat nepăsători: unul la ogorul lui, altul la negustoria lui,+
6 iar ceilalți au pus mâna pe sclavii lui, i-au tratat cu nerușinare și i-au omorât.+
7 Atunci regele s-a mâniat, și-a trimis armatele și i-a omorât pe ucigașii aceia și le-a ars orașul.+
8 Apoi le-a zis sclavilor săi: «Ospățul de nuntă este pregătit, dar invitații n-au fost demni de el.+
9 De aceea, duceți-vă pe drumurile care duc afară din oraș și invitați la ospățul de nuntă pe oricine veți găsi».+
10 Atunci sclavii au ieșit pe drumuri și i-au adunat pe toți cei pe care i-au găsit, și răi, și buni.+ Și sala de nuntă s-a umplut cu cei întinși+ la masă.
11 Când regele a intrat să-și vadă* oaspeții, a observat acolo un om care nu era îmbrăcat în haine de nuntă.+
12 Și l-a întrebat: «Prietene, cum ai intrat aici fără haine de nuntă?»+ El a amuțit.
13 Atunci regele le-a zis slujitorilor săi: «Legați-l de mâini și de picioare și aruncați-l în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților».+
14 Căci mulți sunt invitați, dar puțini aleși“.+
15 Atunci fariseii au plecat și s-au sfătuit să-l prindă în capcană prin vorbele lui.+
16 Astfel, i-au trimis la el pe discipolii lor și pe unii membri ai partidului lui Irod+ să-i zică: „Învățătorule, știm că spui adevărul, că predai calea lui Dumnezeu în adevăr și că nu-ți pasă de nimeni, pentru că nu te uiți la înfățișarea oamenilor.+
17 Spune-ne deci: Ce crezi? Este permis să i se plătească impozit* Cezarului sau nu?“+
18 Dar Isus, cunoscându-le răutatea, a zis: „De ce mă puneți la încercare, ipocriților?+
19 Arătați-mi moneda pentru impozit“. Ei i-au adus un dinar.
20 Și el le-a zis: „Ale cui sunt chipul acesta și inscripția aceasta?“+
21 Ei au zis: „Ale Cezarului“. Atunci el le-a zis: „Dați deci Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu“.+
22 Când au auzit aceasta, s-au mirat și, lăsându-l, au plecat.+
23 În ziua aceea, niște saduchei, care spun că nu există înviere, s-au apropiat de el și l-au întrebat:+
24 „Învățătorule, Moise a zis: «Dacă un om moare fără să aibă copii, fratele său trebuie s-o ia în căsătorie pe soția lui și să-i ridice urmași fratelui său».+
25 Iată că printre noi erau șapte frați. Primul s-a căsătorit și apoi a murit și, pentru că nu avea urmași, a lăsat-o pe soția lui fratelui său.+
26 La fel s-a întâmplat și cu al doilea și cu al treilea și așa cu toți șapte.+
27 Ultima dintre toți a murit femeia.
28 Deci, la înviere, soția căruia dintre cei șapte va fi ea? Pentru că toți au avut-o“.+
29 Răspunzând, Isus le-a zis: „Greșiți, pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu,+
30 fiindcă la înviere nici bărbații nu se căsătoresc, nici femeile nu sunt date în căsătorie,+ ci sunt ca îngerii din cer.
31 Iar despre învierea morților, n-ați citit ce v-a spus Dumnezeu, când a zis:+
32 «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob»?+ El nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii“.+
33 Auzind aceasta, mulțimile au rămas uluite de învățătura sa.+
34 Când au auzit că i-a redus la tăcere pe saduchei, fariseii s-au strâns laolaltă.
35 Și, ca să-l pună la încercare, unul dintre ei, care era un bun cunoscător al Legii,+ l-a întrebat:
36 „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?“+
37 El i-a zis: „«Să-l iubești pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta».+
38 Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă.
39 A doua, asemenea ei, este: «Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți».+
40 De aceste două porunci depind toată Legea și Profeții“.+
41 Și, în timp ce fariseii erau adunați, Isus i-a întrebat:+
42 „Ce credeți despre Cristos? Al cui fiu este?“ Ei i-au zis: „Al lui David“.+
43 Și el le-a zis: „Atunci cum se face că David, prin inspirație,+ îl numește «Domn», când spune:
44 «Iehova i-a zis Domnului meu: „Stai la dreapta mea până îi voi pune pe dușmanii tăi sub picioarele tale“»?+
45 Dacă David îl numește «Domn», cum este el fiul lui?“+
46 Nimeni n-a putut să-i răspundă un cuvânt și, începând din ziua aceea, nimeni n-a mai îndrăznit să-i pună întrebări.+
