Matei 17:1-27
17 Șase zile mai târziu, Isus i-a luat cu el pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, fratele acestuia, și i-a dus numai pe ei pe un munte înalt.+
2 Și a fost transfigurat înaintea lor, iar fața i-a strălucit ca soarele+ și veșmintele i-au devenit strălucitoare ca lumina.+
3 Și iată că le-au apărut acolo Moise și Ilie, care vorbeau cu el.+
4 Atunci Petru i-a zis lui Isus: „Doamne, este bine că suntem aici. Dacă vrei, voi ridica aici trei corturi: unul pentru tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie“.+
5 Pe când vorbea încă, iată că un nor luminos i-a acoperit cu umbra lui și iată că din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul meu, cel iubit, pe care eu l-am aprobat!+ De el să ascultați!“+
6 Auzind aceasta, discipolii au căzut cu fața la pământ și s-au înspăimântat.+
7 Atunci Isus s-a apropiat și, atingându-i, a zis: „Ridicați-vă! Nu vă temeți!“+
8 Când și-au ridicat ochii, n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur.+
9 În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit, zicând: „Să nu spuneți nimănui despre această viziune, până când Fiul omului nu va fi sculat din morți“.+
10 Dar discipolii l-au întrebat: „Atunci de ce spun scribii că mai întâi trebuie să vină Ilie?“+
11 Răspunzând, el a zis: „Într-adevăr, Ilie vine și va restabili toate lucrurile.+
12 Dar vă spun că Ilie a și venit și nu l-au recunoscut, ci au făcut cu el ce-au vrut. La fel trebuie să sufere și Fiul omului din cauza lor“.+
13 Atunci discipolii au înțeles că le vorbea despre Ioan Botezătorul.+
14 Pe când veneau spre mulțime,+ un om s-a apropiat de el, a îngenuncheat înaintea lui și a zis:
15 „Doamne, îndură-te de fiul meu, fiindcă este epileptic și se află într-o stare gravă: deseori cade în foc și deseori în apă.+
16 Și l-am adus la discipolii tăi, dar n-au putut să-l vindece“.+
17 Răspunzând, Isus a zis: „O, generație necredincioasă și denaturată!+ Până când va trebui să rămân cu voi? Până când va trebui să vă suport? Aduceți-l aici, la mine!“
18 Și Isus a mustrat demonul, iar acesta a ieșit din el+ și chiar din ceasul acela băiatul a fost vindecat.+
19 Atunci discipolii s-au dus la Isus, deoparte, și au zis: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?“+
20 El le-a zis: „Din cauza puținei voastre credințe. Căci adevărat vă spun că, dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: «Mută-te de aici acolo» și se va muta; și nimic nu vă va fi imposibil“.+
21 ——*
22 În timp ce erau adunați în Galileea, Isus le-a zis: „Fiul omului trebuie să fie dat* în mâinile oamenilor+
23 și îl vor omorî, iar a treia zi va fi sculat din morți“.+ Atunci ei s-au mâhnit foarte mult.+
24 După ce au ajuns la Capernaum, bărbații care încasau impozitul de două drahme* s-au apropiat de Petru și l-au întrebat: „Învățătorul vostru nu plătește impozitul de două drahme?“+
25 El a zis: „Ba da“. Totuși, când a intrat în casă, Isus i-a luat-o înainte, zicând: „Ce crezi, Simon? De la cine primesc regii pământului taxe sau impozite*? De la fiii lor sau de la străini?“
26 Când el a spus: „De la străini“, Isus i-a zis: „Atunci fiii sunt scutiți de impozite.
27 Dar, ca să nu-i poticnim,+ du-te la mare, aruncă undița și ia primul pește care va veni. Când îi vei deschide gura, vei găsi o monedă de un stater*. Ia-o și dă-le-o pentru mine și pentru tine“.+
Note de subsol
^ Acest vers. se găsește în unele traduceri ale Bibliei, dar este omis în textul gr. al lui Westcott și Hort, care este în armonie cu majoritatea ms. gr. antice.
^ Lit. „trădat“.
^ Lit. „drahmă dublă“. Gr. ta dídrakhma.
^ Adică „capitație“.
^ Monedă echivalentă cu patru drahme. Vezi Ap 10.
