Matei 14:1-36
14 În timpul acela, tetrarhul Irod* a auzit vestea despre Isus+
2 și le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul. A fost sculat din morți și de aceea face lucrări de putere“.+
3 Fiindcă Irod îl arestase pe Ioan, îl legase și îl aruncase în închisoare din cauza Irodiadei, soția lui Filip, fratele său.+
4 Căci Ioan îi zicea: „Nu-ți este permis s-o ai de soție“.+
5 Dar Irod, deși voia să-l omoare, se temea de mulțime, pentru că îl considerau profet.+
6 Însă, pe când se sărbătorea ziua de naștere+ a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea oaspeților. Lui Irod i-a plăcut atât de mult,
7 încât a promis cu jurământ că îi va da orice va cere.+
8 Atunci, îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul“.+
9 Deși lucrul acesta l-a întristat, regele a ținut seama de jurămintele lui și de cei întinși la masă cu el și a poruncit să-i fie dat.+
10 Și a trimis să i se taie capul lui Ioan în închisoare.
11 Capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei, iar ea i l-a dus mamei ei.+
12 În cele din urmă, discipolii lui au venit, au luat corpul și l-au îngropat,+ apoi s-au dus să-l anunțe pe Isus.
13 Auzind aceasta, Isus a plecat de acolo cu barca într-un loc retras, ca să fie singur,+ dar mulțimile, prinzând de veste, au venit pe jos după el, din orașe.
14 Când a ieșit, a văzut o mare mulțime. Și i s-a făcut milă+ de ei și le-a vindecat bolnavii.+
15 Dar, când s-a lăsat seara, discipolii săi au venit la el și au zis: „Locul acesta este retras și ora este deja târzie. Dă-le drumul mulțimilor, ca să se ducă în sate și să-și cumpere mâncare“.+
16 Însă Isus le-a zis: „Nu este nevoie să plece. Dați-le voi ceva să mănânce“.+
17 Ei i-au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești“.+
18 El a spus: „Aduceți-mi-i aici“.
19 Apoi le-a poruncit mulțimilor să se întindă pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, ridicându-și privirea spre cer, a rostit o binecuvântare,+ apoi a frânt pâinile și le-a împărțit discipolilor, iar discipolii, mulțimilor.+
20 Au mâncat toți și s-au săturat și au strâns bucățile rămase: douăsprezece coșuri pline.+
21 Cei care mâncaseră erau aproximativ cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii.+
22 Și îndată, el i-a obligat pe discipolii săi să urce în barcă și să meargă înaintea lui pe celălalt țărm, în timp ce el dădea drumul mulțimilor.+
23 În cele din urmă, după ce le-a dat drumul mulțimilor, a urcat numai el pe munte ca să se roage.+ Deși se făcuse târziu, era acolo singur.
24 Barca era deja la multe sute de metri de uscat și era izbită cu putere de valuri,+ fiindcă vântul le era potrivnic.
25 Dar, la a patra strajă* din noapte, el a venit la ei umblând pe mare.+
26 Când l-au văzut umblând pe mare, discipolii s-au tulburat și au zis: „Este o nălucă!“+ Și, de teamă, au țipat.
27 Dar Isus le-a vorbit imediat, zicând: „Curaj! Eu sunt!+ Nu vă temeți!“
28 Răspunzând, Petru i-a zis: „Doamne, dacă ești tu, poruncește-mi să vin la tine pe ape“.
29 Și el a spus: „Vino!“ Atunci Petru, coborând din barcă,+ a mers pe ape și s-a dus spre Isus.
30 Dar, văzând vijelia, i s-a făcut frică și, pentru că începea să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!“
31 Întinzându-și imediat mâna, Isus l-a apucat și i-a zis: „Puțin credinciosule, de ce te-ai lăsat pradă îndoielii?“+
32 Și, după ce au urcat în barcă, vijelia s-a potolit.
33 Atunci cei din barcă s-au plecat înaintea lui, zicând: „Tu ești într-adevăr Fiul lui Dumnezeu!“+
34 Și, traversând, au ajuns pe uscat, la Ghenezaret.+
35 Recunoscându-l, oamenii din locul acela au trimis vorbă în tot ținutul dimprejur și i-au adus la el pe toți cei care erau bolnavi.+
36 Și îl implorau să-i lase doar să-i atingă franjurii veșmântului.+ Și toți cei care i-au atins s-au vindecat complet.
Note de subsol
^ Ultima strajă (de pe la ora 3 a.m. până la răsăritul soarelui), potrivit modului în care grecii și romanii împărțeau noaptea. Potrivit cu Ex 14:24 și Ju 7:19, evreii aveau trei subdiviziuni, sau străji, dar ulterior au adoptat sistemul roman de patru străji.
