Marcu 5:1-43
5 Și au ajuns pe celălalt mal al mării, în ținutul gherasenilor.+
2 Imediat ce au coborât din barcă, un om stăpânit de un spirit necurat i-a ieșit înainte dintre mormintele de amintire.+
3 El își avea locuința printre morminte și până atunci nimeni nu-l putuse lega, nici chiar cu un lanț,
4 căci de multe ori fusese legat cu obezi și lanțuri, dar rupsese lanțurile și sfărâmase obezile și nimeni n-avea putere să-l stăpânească.
5 Și tot timpul, noapte și zi, stătea în morminte și pe munți, țipând și crestându-se cu pietre.
6 Dar, zărindu-l de departe pe Isus, a alergat și s-a plecat înaintea lui
7 și, după ce a strigat cu glas tare,+ a zis: „Ce-am eu de-a face cu tine, Isus, Fiul Dumnezeului Preaînalt?+ Te pun să juri+ pe Dumnezeu că nu mă vei chinui“.+
8 Căci îi spusese: „Ieși din omul acesta, spirit necurat!“+
9 Și l-a întrebat: „Care îți este numele?“, iar el a răspuns: „Numele meu este Legiune,+ pentru că suntem mulți“.+
10 Și l-a implorat de multe ori să nu trimită spiritele afară din ținutul acela.+
11 Și acolo, pe munte, păștea+ o turmă mare de porci.+
12 Astfel, l-au implorat, zicând: „Trimite-ne în porci, ca să intrăm în ei“.
13 Și el le-a lăsat. Atunci spiritele necurate au ieșit și au intrat în porci, iar turma, cam două mii de porci, s-a repezit peste povârniș în mare și s-au înecat în mare unul după altul.+
14 Păzitorii turmei au fugit și au dus vestea în oraș și în ținutul dimprejur, iar oamenii au venit să vadă ce se întâmplase.+
15 Au venit la Isus și l-au văzut pe demonizat, pe cel care avusese legiunea, stând îmbrăcat și sănătos la minte, și s-au înfricoșat.
16 Și cei care văzuseră cele întâmplate le-au relatat ce se întâmplase cu demonizatul și cu porcii.
17 Atunci ei l-au implorat să plece din regiunea lor.+
18 Pe când urca el în barcă, omul care fusese demonizat îl implora să-i dea voie să rămână cu el.+
19 Dar nu l-a lăsat, ci i-a zis: „Du-te acasă la rudele+ tale și spune-le tot ce a făcut Iehova+ pentru tine și cum a avut îndurare+ față de tine“.
20 Și el a plecat și a început să vorbească în Decapole+ despre tot ce făcuse Isus pentru el. Și toți se mirau.+
21 După ce Isus a trecut din nou cu barca pe țărmul celălalt, o mare mulțime s-a adunat la el. El era lângă mare.+
22 Atunci a venit unul dintre președinții sinagogii, pe nume Iair, și, văzându-l, a căzut la picioarele lui+
23 și l-a implorat de multe ori, zicând: „Fetița mea este pe moarte. Vino, te rog, și pune-ți mâinile+ peste ea ca să se vindece și să trăiască“.+
24 Atunci s-a dus cu el. Și o mare mulțime îl urma și îl îmbulzea.+
25 Și era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge.+
26 Ea suferise multe de la mulți doctori+ și cheltuise tot ce avea, dar fără folos, ba chiar îi era mai rău.
27 Când a auzit ce se spunea despre Isus, a venit pe la spate în mulțime și i-a atins+ veșmântul,
28 fiindcă zicea: „Dacă îi voi atinge fie și numai veșmintele, mă voi vindeca“.+
29 Imediat izvorul ei de sânge a secat și a simțit în corp că fusese vindecată de boala ei chinuitoare.+
30 Isus și-a dat seama că din el ieșise o putere+ și, întorcându-se în mulțime, a spus: „Cine mi-a atins veșmintele?“+
31 Dar discipolii săi îi ziceau: „Vezi că mulțimea te înghesuie din toate părțile+ și tu zici: «Cine m-a atins?»“
32 Totuși, el se uita împrejur ca s-o vadă pe aceea care făcuse lucrul acesta.
33 Atunci, știind ce i se întâmplase, femeia, înspăimântată și tremurând, a venit și a căzut înaintea lui, spunându-i tot adevărul.+
34 El i-a zis: „Fiică, credința ta te-a vindecat. Du-te în pace+ și fii vindecată de boala ta chinuitoare“.+
35 Pe când vorbea încă, niște oameni din casa președintelui sinagogii au venit și au zis: „Fiica ta a murit! De ce să-l mai deranjezi pe învățător?“+
36 Dar Isus, auzind cele spuse, i-a zis președintelui sinagogii: „Nu te teme! Manifestă credință numai!“+
37 Și n-a lăsat pe nimeni să meargă cu el, decât pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, fratele lui Iacov.+
38 Și au ajuns la casa președintelui sinagogii, iar el a văzut tulburarea și pe cei ce plângeau și jeleau mult.
39 După ce a intrat, le-a zis: „De ce faceți tulburare și plângeți? Copila n-a murit, ci doarme!“+
40 Atunci ei au început să râdă de el disprețuitor. Dar el i-a scos afară pe toți, i-a luat cu el pe tatăl și pe mama copilei și pe cei ce erau cu el și a intrat unde era copila.+
41 Apoi, luând mâna copilei, i-a zis: „Talita cumi“, care, tradus, înseamnă: „Fetițo, îți zic: Scoală-te!“+
42 Fetița s-a ridicat imediat și a început să umble, căci avea doisprezece ani. Și îndată i-a cuprins o bucurie fără margini.+
43 Dar el le-a poruncit de repetate ori ca nimeni să nu afle+ lucrul acesta și a spus să i se dea fetiței ceva de mâncare.
