Marcu 4:1-41
4 Și din nou a început să-i învețe pe oameni lângă mare.+ Și o mulțime foarte mare s-a strâns la el, astfel că el s-a urcat într-o barcă și a stat la distanță, pe mare, iar toată mulțimea stătea pe țărm, lângă mare.+
2 El îi învăța multe lucruri în ilustrări+ și, în timp ce preda, le spunea:+
3 „Ascultați! Iată că semănătorul a ieșit să semene+
4 și, în timp ce semăna, o parte din sămânță a căzut de-a lungul drumului, iar păsările au venit și au mâncat-o.+
5 O altă parte a căzut pe loc stâncos, unde n-avea mult pământ, și imediat a încolțit, pentru că pământul ei nu era adânc.+
6 Dar, când a răsărit soarele, a fost arsă și, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat.+
7 O altă parte a căzut printre spini și spinii au crescut și au înăbușit-o, iar ea n-a dat rod.+
8 Dar altele au căzut pe pământ bun,+ au ieșit, au crescut și au început să dea rod, producând: treizeci, șaizeci și o sută“.+
9 Și a adăugat: „Cine are urechi de auzit să audă!“+
10 Când a fost singur, cei ce erau în jurul lui împreună cu cei doisprezece au început să-l întrebe despre ilustrări.+
11 El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să înțelegeți secretul sacru+ al regatului lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară toate rămân ilustrări,+
12 pentru ca, deși privesc, să privească și totuși să nu vadă și, deși aud, să audă și totuși să nu înțeleagă și să nu se întoarcă vreodată și să găsească iertare“.+
13 Și el le-a mai zis: „Dacă nu înțelegeți această ilustrare, atunci cum veți înțelege toate celelalte ilustrări?
14 Semănătorul seamănă cuvântul.+
15 Cele de-a lungul drumului sunt cei în care este semănat cuvântul, dar, de îndată ce îl aud, vine Satan+ și ia cuvântul care a fost semănat în ei.+
16 Și, tot așa, aceștia sunt cele semănate pe locuri stâncoase: îndată ce aud cuvântul, îl primesc cu bucurie.+
17 Totuși, n-au rădăcină în ei, dar rămân un timp. Apoi, îndată ce vine un necaz sau o persecuție din cauza cuvântului, se poticnesc.+
18 Mai sunt unele semănate printre spini: acestea sunt cei care au auzit cuvântul,+
19 dar îngrijorările+ acestui sistem, puterea amăgitoare a bogățiilor+ și dorințele+ după celelalte lucruri pătrund în ei și înăbușă cuvântul, iar el ajunge neroditor.+
20 Iar cele semănate în pământ bun sunt cei care ascultă cuvântul și îl primesc cu plăcere și dau rod de treizeci de ori, de șaizeci de ori și de o sută de ori mai mult“.+
21 Și le-a mai zis: „Oare este adusă lampa ca să fie pusă sub baniță sau sub pat? Nu este ea adusă ca să fie pusă pe lampadar?+
22 Căci nimic nu este ascuns decât ca să fie scos la iveală și nimic nu este tăinuit cu grijă decât ca să iasă la lumină.+
23 Cine are urechi de auzit să audă“.+
24 El le-a mai zis: „Fiți atenți la ce auziți.+ Cu măsura cu care măsurați vi se va măsura,+ ba vi se va și adăuga.+
25 Fiindcă celui ce are i se va mai da, dar celui ce n-are i se va lua chiar și ce are“.+
26 Și a mai zis: „Astfel, cu regatul lui Dumnezeu este ca atunci când un om aruncă sămânța pe pământ+
27 și noaptea doarme, se scoală ziua, iar sămânța încolțește și crește, fără ca el să știe cum.+
28 Pământul rodește de la sine încet-încet: mai întâi firul de iarbă, apoi spicul și, în cele din urmă, bobul plin în spic.
29 Dar, de îndată ce rodul este copt, el înfige secera, pentru că a venit timpul secerișului“.
30 Și a mai zis: „Cu ce vom asemăna regatul lui Dumnezeu sau prin ce ilustrare îl vom prezenta?+
31 El este asemenea unui grăunte de muștar, care, când a fost semănat în pământ, era cea mai mică dintre toate semințele de pe pământ,+
32 dar care, după ce a fost semănat, iese și se face mai mare decât toate celelalte verdețuri și face ramuri mari,+ iar păsările cerului+ pot să se adăpostească la umbra lui“.+
33 Astfel, le vorbea cuvântul prin multe ilustrări+ de felul acesta, atât cât puteau ei să înțeleagă.
34 Într-adevăr, nu le vorbea fără ilustrări, dar discipolilor săi le explica deoparte toate lucrurile.+
35 În ziua aceea, când s-a lăsat seara, le-a zis: „Să trecem pe celălalt țărm“.+
36 După ce au dat drumul mulțimii, l-au luat în barcă, așa cum era; și cu el mai erau și alte bărci.+
37 Atunci s-a stârnit o mare vijelie și valurile năvăleau în barcă, iar barca era gata să se scufunde.+
38 El era în partea din spate și dormea pe o pernă. Astfel, l-au trezit și i-au zis: „Învățătorule, nu-ți pasă că pierim?“+
39 Atunci el s-a sculat, a certat vântul și a zis mării: „Taci! Potolește-te!“+ Și vântul s-a potolit și s-a făcut o liniște mare.+
40 Iar el le-a spus: „De ce vă este frică? Tot n-aveți credință?“
41 Dar ei erau cuprinși de o mare frică și ziceau unii către alții: „Cine este oare acesta de-l ascultă până și vântul și marea?“+
