Luca 9:1-62
9 Apoi i-a chemat pe cei doisprezece și le-a dat putere și autoritate peste toți demonii și să vindece boli.+
2 Și i-a trimis să predice regatul lui Dumnezeu și să vindece
3 și le-a zis: „Să nu luați nimic pentru călătorie, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici arginți și să nu aveți două cămăși.+
4 Ci, în orice casă veți intra, să rămâneți acolo și de acolo să plecați.+
5 Și, dacă oamenii nu vă vor primi, să vă scuturați praful de pe picioare când veți ieși din acel oraș,+ ca mărturie împotriva lor“.+
6 Atunci ei au pornit la drum și au mers prin tot ținutul, din sat în sat, anunțând vestea bună și făcând pretutindeni vindecări.+
7 Tetrarhul Irod* a auzit tot ce se întâmpla și era foarte nedumerit, căci unii spuneau că Ioan fusese sculat din morți,+
8 alții că apăruse Ilie, iar alții că se sculase din morți unul dintre profeții din vechime.
9 Irod a zis: „Lui Ioan i-am tăiat capul.+ Atunci cine este cel despre care aud astfel de lucruri?“ Și căuta+ să-l vadă.
10 Când apostolii s-au întors, i-au relatat ce făcuseră.+ Atunci i-a luat cu el și s-a retras într-un oraș numit Betsaida, ca să fie singuri.+
11 Dar mulțimile, când au aflat, au mers după el. El le-a primit cu drag, le-a vorbit despre regatul lui Dumnezeu+ și i-a însănătoșit pe cei care aveau nevoie de vindecare.+
12 Și ziua aproape că trecuse. Atunci au venit cei doisprezece și i-au zis: „Dă drumul mulțimii ca să se ducă în satele și în cătunele din jur să-și găsească un loc de găzduire și mâncare, pentru că aici suntem într-un loc retras“.+
13 Dar el le-a zis: „Dați-le voi ceva să mănânce“.+ Ei au zis: „N-avem altceva decât cinci pâini și doi pești.+ Poate numai dacă ne ducem noi să cumpărăm alimente pentru toți oamenii aceștia“.+
14 Acolo erau cam cinci mii de bărbați.+ Dar el le-a zis discipolilor săi: „Puneți-i să se întindă ca pentru masă, în grupuri de aproximativ cincizeci“.+
15 Și au făcut așa și i-au pus pe toți să se întindă.
16 Apoi el a luat cele cinci pâini și cei doi pești, și-a ridicat privirea spre cer, le-a binecuvântat și le-a frânt și li le-a dat discipolilor să le pună înaintea mulțimii.+
17 Au mâncat toți și s-au săturat, apoi au adunat ce le-a rămas: douăsprezece coșuri pline cu bucăți.+
18 Mai târziu, în timp ce se ruga singur, discipolii au venit împreună la el, iar el i-a întrebat, zicând: „Cine spun mulțimile că sunt?“+
19 Răspunzând, ei au zis: „Ioan Botezătorul; alții, Ilie; iar alții, unul dintre profeții din vechime care s-a sculat din morți“.+
20 Atunci el le-a zis: „Dar voi cine spuneți că sunt?“ Petru, răspunzând, a zis:+ „Cristosul+ lui Dumnezeu!“
21 Atunci, vorbindu-le cu tărie, le-a poruncit să nu spună nimănui acest lucru+
22 și a mai zis: „Fiul omului trebuie să îndure multe suferințe, să fie respins de bătrâni, de preoții principali și de scribi și să fie omorât,+ iar a treia zi să fie sculat din morți“.+
23 Apoi le-a mai zis tuturor: „Dacă vrea cineva să vină după mine, să se renege pe sine,+ să-și ia stâlpul de tortură zi de zi și să mă urmeze neîncetat.+
24 Fiindcă cine vrea să-și salveze sufletul îl va pierde, dar cine își pierde sufletul pentru mine, acela îl va salva.+
25 Într-adevăr, ce folos ar avea un om dacă ar câștiga întreaga lume, dar s-ar pierde pe sine sau ar suferi o pagubă?+
26 Căci oricui îi este rușine cu mine și cu cuvintele mele, și Fiului omului îi va fi rușine cu el când va sosi în gloria sa și în a Tatălui și a îngerilor sfinți.+
27 Dar adevărat vă spun că unii dintre cei ce stau aici nu vor gusta nicidecum moartea până nu vor vedea mai întâi regatul lui Dumnezeu“.+
28 Și, într-adevăr, cam la opt zile după aceste cuvinte, i-a luat cu el pe Petru, pe Ioan și pe Iacov și a urcat pe munte să se roage.+
29 Și, în timp ce se ruga, aspectul+ feței sale s-a schimbat și hainele lui au devenit de un alb sclipitor.+
30 Și iată, cu el vorbeau doi bărbați: erau Moise și Ilie.+
31 Aceștia au apărut în glorie și au început să vorbească despre plecarea sa, care trebuia să aibă loc în Ierusalim.+
32 Petru și cei care erau cu el erau îngreunați de somn. Dar, când s-au trezit bine, au văzut gloria lui+ și pe cei doi bărbați stând cu el.
33 Și, pe când se despărțeau de el, Petru i-a zis lui Isus: „Învățătorule, este bine că suntem aici. Să ridicăm trei corturi: unul pentru tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie“, căci nu-și dădea seama ce spune.+
34 Dar, pe când spunea aceste lucruri, s-a format un nor și i-a acoperit cu umbra lui. Când au intrat în nor, ei s-au înfricoșat.+
35 Și din nor s-a auzit un glas+ care zicea: „Acesta este Fiul meu, cel pe care l-am ales.+ De el să ascultați!“+
36 Și, când s-a auzit glasul, Isus era singur.+ Ei au tăcut și, în zilele acelea, n-au povestit nimănui ceea ce văzuseră.+
37 În ziua următoare, când au coborât de pe munte, i-a ieșit în întâmpinare o mare mulțime.+
38 Și iată că un om din mulțime striga, zicând: „Învățătorule, te rog, uită-te la fiul meu, pentru că este singurul+ meu fiu.+
39 Iată că un spirit+ îl apucă și deodată el țipă, iar spiritul îi provoacă convulsii cu spume la gură și, după ce-l învinețește, cu greu pleacă de la el.
40 I-am rugat pe discipolii tăi să-l scoată, dar n-au putut“.+
41 Răspunzând, Isus a zis: „O, generație necredincioasă și denaturată!+ Până când va trebui să rămân cu voi și să vă suport? Adu-l pe fiul tău aici!“+
42 Dar, chiar în timp ce se apropia, demonul l-a trântit la pământ și i-a provocat convulsii violente. Totuși, Isus a mustrat spiritul necurat, l-a vindecat pe băiat și i l-a dat tatălui său.+
43 Și toți erau uluiți de puterea măreață+ a lui Dumnezeu.
Pe când toți se mirau de toate lucrurile pe care le făcea, el le-a spus discipolilor săi:
44 „Întipăriți-vă bine în minte cuvintele acestea: Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor“.+
45 Dar ei tot nu înțelegeau aceste cuvinte. De fapt, le erau ascunse pentru ca ei să nu le pătrundă sensul și se temeau să-l întrebe despre aceste cuvinte.+
46 Atunci s-a iscat o discuție între ei: care avea să fie cel mai mare dintre ei.+
47 Cunoscându-le gândurile inimii, Isus a luat un copilaș, l-a pus lângă el+
48 și le-a zis: „Cine îl primește pe acest copilaș în numele meu mă primește și pe mine și cine mă primește pe mine îl primește și pe cel care m-a trimis pe mine.+ Fiindcă cel ce se poartă ca unul mic+ printre voi toți, acela este mare“.+
49 Răspunzând, Ioan a zis: „Învățătorule, am văzut un om care scotea demoni+ folosindu-se de numele tău și am încercat să-l oprim,+ pentru că nu este unul dintre ai noștri“.+
50 Dar Isus i-a zis: „Nu încercați să-l opriți, fiindcă cine nu este împotriva voastră este pentru voi“.+
51 Și, pentru că se apropia timpul înălțării sale,+ el și-a îndreptat hotărât fața să meargă la Ierusalim.
52 A trimis niște mesageri înaintea lui. Ei au plecat și au intrat într-un sat al samaritenilor,+ ca să facă pregătiri pentru el.
53 Dar ei nu l-au primit, pentru că el își întorsese fața ca să meargă la Ierusalim.+
54 Când au văzut lucrul acesta, discipolii Iacov și Ioan+ au zis: „Doamne, vrei să spunem să se coboare foc+ din cer și să-i mistuie?“
55 Dar el s-a întors și i-a mustrat.
56 Și s-au dus în alt sat.
57 În timp ce mergeau pe drum, cineva i-a zis: „Te voi urma oriunde te vei duce“.+
58 Isus i-a spus: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde să-și pună capul“.+
59 Apoi i-a zis altuia: „Urmează-mă!“ Omul a zis: „Lasă-mă mai întâi să mă duc și să-mi îngrop tatăl“.+
60 Dar el i-a spus: „Lasă morții+ să-și îngroape morții, iar tu du-te și anunță pretutindeni regatul lui Dumnezeu“.+
61 Iar altul a zis: „Te voi urma, Doamne, dar lasă-mă mai întâi să-mi iau rămas-bun+ de la cei din casa mea“.
62 Isus i-a spus: „Niciun om care a pus mâna pe plug+ și privește la lucrurile din urmă+ nu este potrivit pentru regatul lui Dumnezeu“.
