Luca 24:1-53
24 Însă, în prima zi a săptămânii, ele au mers foarte devreme la mormânt, ducând mirodeniile pe care le pregătiseră.+
2 Dar au găsit piatra rostogolită din fața mormântului de amintire+
3 și, când au intrat, n-au găsit corpul Domnului Isus.+
4 Pe când erau nedumerite din cauza aceasta, iată că doi bărbați cu o îmbrăcăminte strălucitoare au stat lângă ele.+
5 Pentru că femeile s-au înspăimântat și stăteau cu fețele plecate la pământ, bărbații aceia le-au zis: „De ce îl căutați pe Cel viu printre cei morți?
6 [[El nu este aici, ci a fost sculat din morți.]]+ Aduceți-vă aminte cum v-a vorbit în timp ce era încă în Galileea,+
7 spunând că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoșilor și să fie țintuit pe stâlp, dar a treia zi să se scoale din morți“.+
8 Ele și-au amintit atunci cuvintele lui+
9 și s-au întors de la mormântul de amintire și le-au relatat toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor celorlalți.+
10 Ele erau Maria Magdalena, Ioana+ și Maria, mama lui Iacov. Și celelalte femei+ care erau cu ele le spuneau apostolilor aceste lucruri.
11 Totuși, cuvintele acestea li se păreau lipsite de sens și nu le credeau+ pe femei.
12 [[Dar Petru s-a ridicat, a alergat la mormântul de amintire și, aplecându-se, a văzut numai fâșiile. Și a plecat, mirându-se în sinea lui de cele petrecute.]]
13 Dar iată: chiar în ziua aceea, doi dintre ei mergeau spre un sat numit Emaus, aflat la aproximativ unsprezece kilometri de Ierusalim.
14 Și vorbeau despre toate+ cele întâmplate.
15 În timp ce vorbeau și discutau, Isus s-a apropiat+ și a început să meargă cu ei.
16 Dar ochii le erau acoperiți și nu puteau să-l recunoască.+
17 El le-a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le schimbați între voi în timp ce mergeți?“ Și ei s-au oprit cu fețele triste.
18 Răspunzând, cel numit Cleopa i-a zis: „Locuiești singur ca străin în Ierusalim de nu cunoști lucrurile care s-au întâmplat aici în aceste zile?“
19 El i-a întrebat: „Care lucruri?“ Ei i-au răspuns: „Lucrurile referitoare la Isus Nazarineanul,+ care a devenit un profet+ plin de putere în lucrare și cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor,
20 și cum preoții noștri principali și conducătorii noștri l-au predat ca să fie condamnat la moarte și l-au țintuit pe stâlp.+
21 Noi însă speram că el este acela care va elibera Israelul.+ Da, și pe lângă toate acestea, este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.
22 Ba încă niște femei+ de-ale noastre ne-au uimit, pentru că s-au dus dis-de-dimineață la mormântul de amintire,
23 dar nu i-au găsit corpul și au venit să spună că au avut o viziune supranaturală cu îngeri, care au zis că el este viu.
24 Mai mult, unii dintre cei care sunt cu noi s-au dus la mormântul de amintire+ și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe el nu l-au văzut“.
25 Atunci el le-a zis: „Oh, oameni fără minte și înceți cu inima când trebuie să credeți toate lucrurile spuse de profeți!+
26 Oare nu trebuia Cristosul să sufere+ aceste lucruri ca să primească gloria care i se cuvine?“+
27 Și, începând de la Moise+ și de la toți Profeții,+ le-a explicat lucrurile privitoare la el din întreaga Scriptură.
28 Apoi s-au apropiat de satul spre care mergeau, iar el s-a făcut că se duce mai departe.
29 Dar ei au stăruit pe lângă el, zicând: „Rămâi cu noi, fiindcă se înserează și ziua aproape că a trecut“. Atunci el a intrat ca să rămână cu ei.
30 Și, în timp ce era întins cu ei la masă, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și le-a dat-o.+
31 Atunci li s-au deschis bine ochii și l-au recunoscut, iar el a dispărut dinaintea lor.+
32 Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în timp ce ne vorbea pe drum, când ne deschidea Scripturile?“
33 Și chiar în ceasul acela s-au ridicat și s-au întors la Ierusalim, unde i-au găsit adunați pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei,
34 care ziceau: „Domnul a fost, într-adevăr, sculat din morți și i s-a arătat lui Simon!“+
35 Atunci ei au istorisit cele petrecute pe drum și cum li s-a făcut cunoscut prin frângerea pâinii.+
36 În timp ce vorbeau despre aceste lucruri, el a stat în mijlocul lor [[și le-a zis: „Pacea să fie cu voi!“]].
37 Dar, pentru că erau îngroziți și înspăimântați,+ credeau că văd un spirit.
38 Atunci le-a zis: „De ce sunteți tulburați și de ce vă îndoiți în inima voastră?
39 Uitați-vă la mâinile și la picioarele mele! Sunt chiar eu! Pipăiți-mă+ și vedeți, fiindcă un spirit n-are carne și oase,+ așa cum vedeți că am eu“.
40 [[Când le-a spus aceasta, le-a arătat mâinile și picioarele.]]
41 Dar, în timp ce, de bucurie, tot nu credeau+ și se mirau, le-a zis: „Aveți ceva de mâncare aici?“+
42 Ei i-au dat o bucată de pește fript,+
43 iar el a luat-o și a mâncat-o+ sub ochii lor.
44 Și le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le spuneam când încă eram cu voi:+ că toate lucrurile scrise despre mine în legea lui Moise, în Profeți+ și în Psalmi+ trebuie să se împlinească“.
45 Atunci el le-a deschis mintea ca să înțeleagă Scripturile+
46 și le-a zis: „Iată ce este scris: Cristosul va suferi, se va scula din morți a treia zi+
47 și, în numele său, va fi predicată în toate națiunile,+ începând din Ierusalim,+ căința pentru iertarea păcatelor,+
48 iar voi veți fi martori+ ai acestor lucruri.
49 Și iată că eu trimit peste voi ce a promis Tatăl meu. Însă voi rămâneți în oraș până veți primi putere de sus“.+
50 El i-a condus însă afară, până în Betania, și, ridicându-și mâinile, i-a binecuvântat.+
51 În timp ce îi binecuvânta, s-a despărțit de ei și a fost ridicat la cer.+
52 Și ei s-au plecat până la pământ și apoi s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie.+
53 Și erau tot timpul în templu, binecuvântându-l pe Dumnezeu.+
