Luca 20:1-47
20 Într-una din acele zile, în timp ce-i învăța pe oameni în templu și anunța vestea bună, s-au apropiat preoții principali și scribii împreună cu bătrânii+
2 și au vorbit, zicându-i: „Spune-ne cu ce autoritate faci aceste lucruri sau cine ți-a dat această autoritate“.+
3 Răspunzând, el le-a zis: „Vă voi pune și eu o întrebare, iar voi să-mi spuneți:+
4 Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?“+
5 Atunci ei s-au sfătuit între ei, zicând: „Dacă spunem: «Din cer», va zice: «De ce nu l-ați crezut?»,+
6 iar dacă spunem: «De la oameni», tot poporul ne va ucide cu pietre,+ fiindcă sunt convinși că Ioan+ era profet“.+
7 De aceea au răspuns că nu știau de unde venea.
8 Și Isus le-a zis: „Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri“.+
9 Atunci el a început să spună poporului următoarea ilustrare: „Un om a plantat o vie,+ a arendat-o unor viticultori și a plecat în călătorie în străinătate pentru mult timp.+
10 Dar, la timpul potrivit, a trimis un sclav+ la viticultori+ ca să-i dea o parte din rodul viei.+ Însă, viticultorii, după ce l-au bătut, l-au trimis de acolo fără nimic.+
11 Dar le-a mai trimis un sclav. Și pe acela l-au bătut, l-au batjocorit* și l-au trimis de acolo fără nimic.+
12 Totuși, el a mai trimis unul, pe al treilea.+ Și pe acesta l-au rănit și l-au aruncat afară.
13 Atunci proprietarul viei a zis: «Ce voi face? Îl voi trimite pe fiul meu iubit.+ Poate că pe el îl vor respecta».
14 Când viticultorii l-au văzut, au început să uneltească, zicând: «Acesta este moștenitorul! Să-l omorâm, pentru ca moștenirea să fie a noastră».+
15 Atunci ei l-au aruncat afară din vie+ și l-au omorât.+ Ce le va face atunci proprietarul viei?+
16 Va veni și-i va omorî pe viticultorii aceștia, iar via o va da altora“.+
Auzind aceste cuvinte, ei au zis: „Nicidecum!“
17 Dar el s-a uitat la ei și le-a zis: „Ce înseamnă deci ceea ce este scris: «Piatra pe care au respins-o zidarii+ a devenit piatra din capul unghiului»?+
18 Cine cade peste această piatră va fi sfărâmat,+ iar cel peste care cade ea+ va fi spulberat“.+
19 Scribii și preoții principali căutau să pună mâna pe el chiar în ceasul acela, dar se temeau de popor. Căci își dădeau seama că spusese această ilustrare gândindu-se la ei.+
20 După ce l-au urmărit cu atenție, au trimis niște oameni tocmiți în secret pentru a se preface că sunt drepți, ca să-l prindă+ cu ceva în vorbire și să-l predea stăpânirii și autorității guvernatorului.+
21 Ei l-au întrebat, zicând: „Învățătorule, știm că vorbești și predai corect, că nu ești părtinitor, ci predai calea lui Dumnezeu potrivit adevărului:+
22 Este permis să plătim impozit Cezarului sau nu?“+
23 Dar el și-a dat seama de viclenia lor și le-a zis:+
24 „Arătați-mi un dinar. Al cui chip și a cui inscripție le poartă?“ Ei au zis: „Ale Cezarului“.+
25 El le-a zis: „Atunci să dați neapărat Cezarului ce este al Cezarului+ și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu“.+
26 Ei n-au putut deci să-l prindă prin aceste cuvinte înaintea poporului, ci, uimiți de răspunsul său, n-au mai zis nimic.+
27 Totuși, unii dintre saduchei, care spun că nu există înviere, s-au apropiat+ și l-au întrebat,
28 zicând: „Învățătorule, Moise+ ne-a scris: «Dacă fratele cuiva care are soție moare și rămâne fără copii, fratele lui+ trebuie s-o ia pe soția acestuia și să-i ridice urmași fratelui său».+
29 Erau deci șapte frați. Primul și-a luat o soție și a murit fără copii.+
30 Apoi al doilea
31 și al treilea au luat-o și ei. Și la fel toți cei șapte: n-au lăsat copii, ci au murit.+
32 În cele din urmă, a murit și femeia.+
33 Deci, la înviere, soția căruia dintre ei va fi ea? Pentru că toți șapte au avut-o de soție“.+
34 Isus le-a zis: „Copiii acestui sistem se căsătoresc+ și sunt dați în căsătorie,
35 dar cei care au fost socotiți demni+ să dobândească viață în acel sistem+ și să învie din morți+ nici nu se vor căsători, nici nu vor fi dați în căsătorie.
36 De fapt, ei nici nu vor mai putea să moară,+ pentru că vor fi ca îngerii și vor fi copii ai lui Dumnezeu, fiind copii ai învierii.+
37 Dar că morții vor fi sculați a dezvăluit chiar Moise în relatarea despre tufa de mărăcini,+ când îl numește pe Iehova «Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob».+
38 El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, fiindcă pentru el toți sunt vii“.+
39 Atunci unii dintre scribi au zis: „Învățătorule, bine ai vorbit“.
40 Căci nu mai aveau curajul să-i pună nicio întrebare.
41 Dar el le-a zis: „Cum de se spune că Cristosul este fiul lui David?+
42 Fiindcă David spune în cartea Psalmilor: «Iehova i-a zis Domnului meu: „Stai la dreapta mea
43 până îi voi pune pe dușmanii tăi ca scăunel pentru picioarele tale“».+
44 Așadar, David îl numește «Domn». Atunci cum este el fiul lui?“
45 Apoi, în timp ce tot poporul asculta, le-a zis discipolilor:+
46 „Păziți-vă de scribii care doresc să umble încoace și-ncolo în haine lungi, cărora le plac saluturile în piețe, scaunele din față în sinagogi și locurile de seamă la cină,+
47 care devorează casele văduvelor+ și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o condamnare mai aspră“.+
Note de subsol
^ Lit. „l-au dezonorat“.
