Ioan 6:1-71

6  Apoi Isus s-a dus dincolo de Marea Galileii, sau a Tiberiadei.+  Și o mare mulțime îl urma, pentru că vedeau semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.+  Atunci Isus a urcat pe un munte+ și stătea acolo cu discipolii săi.  Paștele,+ sărbătoarea iudeilor, era aproape.  Când Isus și-a ridicat ochii și a văzut că o mare mulțime venea la el, i-a zis lui Filip: „De unde să cumpărăm pâini ca să mănânce aceștia?“+  Dar spunea aceasta ca să-l pună la încercare, căci el știa ce urma să facă.  Filip i-a răspuns: „Nici pâine de două sute de dinari n-ar ajunge ca să primească fiecare puțin“.+  Unul dintre discipolii săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis:  „Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz+ și doi peștișori. Dar ce sunt acestea la atâția oameni?“+ 10  Isus a zis: „Puneți oamenii să se întindă ca pentru masă“.+ În locul acela era multă iarbă. Astfel, oamenii s-au întins, în număr de vreo cinci mii.+ 11  Isus a luat pâinile și, după ce a adus mulțumiri, le-a împărțit celor care erau întinși. Tot așa, a împărțit peștișorii, cât au vrut.+ 12  După ce s-au săturat,+ el le-a zis discipolilor săi: „Adunați bucățile rămase, ca să nu se risipească nimic“. 13  Ei le-au adunat și au umplut douăsprezece coșuri cu bucățile de la cele cinci pâini de orz, care rămăseseră de la cei ce mâncaseră.+ 14  Astfel, când oamenii au văzut semnele pe care le-a făcut el, au început să zică: „Acesta este cu adevărat profetul+ care trebuia să vină în lume“. 15  De aceea, Isus, știind că vor să vină și să-l prindă ca să-l facă rege, s-a retras+ din nou pe munte, numai el singur. 16  Când s-a lăsat seara, discipolii săi au coborât la mare+ 17  și, urcând într-o barcă, au pornit pe mare, spre Capernaum. Se făcuse deja întuneric și Isus încă nu venise la ei. 18  Marea era agitată, pentru că sufla un vânt puternic.+ 19  Totuși, după ce au vâslit vreo cinci sau șase kilometri, l-au văzut pe Isus umblând pe mare și apropiindu-se de barcă. Și s-au înfricoșat.+ 20  Dar el le-a zis: „Eu sunt! Nu vă temeți!“+ 21  Și au vrut să-l ia în barcă. Peste puțin timp barca a ajuns la țărmul la care încercau să meargă.+ 22  A doua zi, mulțimea care stătea pe celălalt țărm al mării a văzut că acolo nu era altă barcă decât una mică și că Isus nu urcase în barcă împreună cu discipolii săi, ci numai discipolii săi plecaseră. 23  Dar niște bărci din Tiberiada au sosit aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea după ce Domnul adusese mulțumiri. 24  Astfel, când mulțimea a văzut că nici Isus și nici discipolii săi nu erau acolo, au urcat în bărcile lor mici și au venit la Capernaum să-l caute+ pe Isus. 25  Când l-au găsit de cealaltă parte a mării, l-au întrebat: „Rabi,+ când ai ajuns aici?“ 26  Isus le-a răspuns, zicând: „Foarte adevărat vă spun: Voi nu mă căutați pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat.+ 27  Lucrați nu pentru hrana care piere,+ ci pentru hrana care rămâne pentru viață veșnică+ și pe care v-o va da Fiul omului, căci pe el și-a pus Tatăl, da, Dumnezeu, sigiliul aprobării sale“.+ 28  Atunci ei l-au întrebat: „Ce trebuie să facem ca să îndeplinim lucrările lui Dumnezeu?“ 29  Răspunzând, Isus le-a zis: „Iată lucrarea lui Dumnezeu: să manifestați credință+ în cel pe care l-a trimis El“.+ 30  Ei l-au întrebat: „Atunci ce semn faci,+ ca să-l vedem și să te credem? Ce lucrare faci? 31  Strămoșii noștri au mâncat mana+ în pustiu, așa cum este scris: «El le-a dat să mănânce pâine din cer»“.+ 32  Atunci Isus le-a zis: „Foarte adevărat vă spun: nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă dă adevărata pâine din cer.+ 33  Căci pâinea lui Dumnezeu este cel care coboară din cer și dă viață lumii“. 34  Ei i-au spus: „Doamne, dă-ne întotdeauna pâinea aceasta“.+ 35  Isus le-a zis: „Eu sunt pâinea vieții. Celui ce vine la mine nu-i va fi deloc foame și celui ce manifestă credință în mine nu-i va fi niciodată sete.+ 36  Dar v-am spus: Voi m-ați și văzut și tot nu credeți.+ 37  Tot ce-mi dă Tatăl va veni la mine și pe cel care vine la mine nu-l voi alunga,+ 38  pentru că am coborât din cer+ ca să fac nu voința mea, ci voința celui care m-a trimis.+ 39  Iată voința celui care m-a trimis: să nu pierd nimic din tot ce mi-a dat, ci să-l înviez+ în ziua din urmă. 40  Fiindcă iată voința Tatălui meu: ca oricine îl vede pe Fiul și manifestă credință în el să aibă viață veșnică.+ Și eu îl voi învia în ziua din urmă“.+ 41  Atunci iudeii au început să murmure împotriva lui pentru că spusese: „Eu sunt pâinea care a coborât din cer“.+ 42  Și ziceau:+ „Nu este acesta Isus, fiul lui Iosif,+ pe ai cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum de spune el acum: «Am coborât din cer»?“ 43  Răspunzând, Isus le-a zis: „Nu mai murmurați între voi. 44  Nimeni nu poate veni la mine dacă nu-l atrage Tatăl,+ care m-a trimis. Și eu îl voi învia în ziua din urmă.+ 45  Este scris în Profeți: «Toți vor fi învățați de Iehova».+ Oricine a auzit și a învățat de la Tatăl vine la mine.+ 46  Nu că vreun om l-a văzut pe Tatăl,+ în afară de cel care este de la Dumnezeu; acesta l-a văzut pe Tatăl.+ 47  Foarte adevărat vă spun: Cine crede are viață veșnică.+ 48  Eu sunt pâinea+ vieții. 49  Strămoșii voștri au mâncat mana+ în pustiu și tot au murit. 50  Aceasta este pâinea care coboară din cer, pentru ca oricine să mănânce din ea și să nu moară. 51  Eu sunt pâinea vie care a coborât din cer. Dacă cineva mănâncă din pâinea aceasta va trăi pentru totdeauna. Și pâinea pe care o voi da eu pentru viața lumii este carnea mea“.+ 52  Iudeii au început să se certe unii cu alții, zicând: „Cum ne poate da omul acesta carnea lui s-o mâncăm?“ 53  Isus le-a zis: „Foarte adevărat vă spun: Dacă nu mâncați carnea+ Fiului omului și nu beți sângele lui,+ nu aveți viață+ în voi înșivă. 54  Cine se hrănește cu carnea mea și bea sângele meu are viață veșnică și eu îl voi învia+ în ziua din urmă, 55  deoarece carnea mea este adevărata hrană și sângele meu este adevărata băutură. 56  Cine se hrănește cu carnea mea și bea sângele meu rămâne în unitate cu mine și eu în unitate cu el.+ 57  Așa cum Tatăl, care trăiește,+ m-a trimis, iar eu trăiesc datorită Tatălui, așa și cine se hrănește din mine va trăi datorită mie.+ 58  Aceasta este pâinea care a coborât din cer. Nu este ca atunci când strămoșii voștri au mâncat și totuși au murit. Cine se hrănește cu pâinea aceasta va trăi pentru totdeauna“.+ 59  Aceste lucruri le-a spus în timp ce preda într-o adunare publică din Capernaum. 60  Când au auzit aceasta, mulți dintre discipolii săi au zis: „Ce cuvinte revoltătoare! Cine le poate asculta?“+ 61  Dar Isus, știind în sinea lui că discipolii săi murmurau despre aceasta, le-a zis: „Lucrul acesta vă poticnește?+ 62  Ce-ați zice dacă l-ați vedea pe Fiul omului urcând unde era înainte?+ 63  Spiritul este cel care dă viață,+ carnea nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus eu sunt spirit+ și sunt viață.+ 64  Dar sunt printre voi unii care nu cred“. Căci Isus știa de la început cine erau cei care nu credeau și cine era cel care avea să-l trădeze.+ 65  Atunci le-a mai zis: „Iată de ce v-am spus: Nimeni nu poate veni la mine dacă nu-i este dat de Tatăl“.+ 66  De aceea, mulți dintre discipolii săi s-au întors la lucrurile lăsate în urmă+ și nu mai mergeau cu el.+ 67  Isus le-a zis celor doisprezece: „Nu vreți să vă duceți și voi?“ 68  Simon Petru+ i-a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem?+ Tu ai cuvintele vieții veșnice.+ 69  Și noi am crezut și am ajuns să știm că tu ești Sfântul lui Dumnezeu“.+ 70  Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales eu pe voi, cei doisprezece?+ Totuși, unul dintre voi este calomniator*“.+ 71  El vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscariot, pentru că acesta avea să-l trădeze,+ deși era unul dintre cei doisprezece.

Note de subsol

Sau „este un diavol“. Gr. diábolos estin.