Ioan 21:1-25

21  Apoi, Isus li s-a arătat din nou discipolilor la Marea Tiberiadei. Dar iată cum s-a arătat:  Simon Petru și Toma, numit Geamănul,+ Natanael+ din Cana Galileii, fiii lui Zebedei+ și alți doi dintre discipolii săi erau împreună.  Simon Petru le-a zis: „Mă duc să pescuiesc“. Ei i-au zis: „Venim și noi cu tine!“ Și au ieșit și au urcat în barcă, însă în noaptea aceea n-au prins nimic.+  Când s-a făcut dimineață, Isus stătea în picioare pe țărm, dar discipolii nu și-au dat seama că era Isus.+  Atunci Isus i-a întrebat: „Copilașilor, n-aveți ceva de mâncare?“ Ei i-au răspuns: „Nu“.  El le-a zis: „Aruncați plasa de pescuit în dreapta bărcii și veți găsi“.+ Ei au aruncat-o, dar nu mai puteau s-o tragă din cauza mulțimii peștilor.+  Atunci, discipolul pe care-l iubea Isus+ i-a zis lui Petru:+ „Este Domnul!“ Simon Petru, auzind că era Domnul, și-a luat veșmântul de deasupra și s-a încins, căci era gol*, și s-a aruncat în mare.  Ceilalți discipoli au venit cu barca lor mică, târând plasa plină de pești, fiindcă nu erau departe de uscat, ci numai la vreo nouăzeci de metri.  Când au coborât pe uscat, au văzut acolo un foc de cărbuni,+ pește pus deasupra și pâine. 10  Isus le-a zis: „Aduceți din peștii pe care i-ați prins acum“. 11  Simon Petru a urcat în corabie și a tras la mal plasa plină de pești mari: o sută cincizeci și trei de pești. Dar, deși erau atât de mulți, plasa nu s-a rupt. 12  Isus le-a zis: „Veniți și mâncați!“+ Niciunul dintre discipoli n-a avut curajul să-l întrebe: „Cine ești?“, căci știau că este Domnul. 13  Isus a venit, a luat pâinea și le-a dat-o+ și, la fel, peștele. 14  Aceasta era deja a treia oară+ când Isus li se arăta discipolilor după ce fusese sculat din morți. 15  După ce au mâncat, Isus l-a întrebat pe Simon Petru: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubești* mai mult decât pe aceștia?“+ El i-a zis: „Da, Doamne, știi că am afecțiune* pentru tine!“+ El i-a spus: „Paște mieii mei!“+ 16  Și l-a întrebat din nou, a doua oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubești?“+ El i-a zis: „Da, Doamne, știi că am afecțiune pentru tine!“ El i-a zis: „Păstorește oițele mele!“+ 17  El l-a întrebat a treia oară: „Simon, fiul lui Ioan, ai afecțiune pentru mine?“ Petru s-a mâhnit că i-a spus a treia oară: „Ai afecțiune pentru mine?“ și i-a zis: „Doamne, tu cunoști toate lucrurile.+ Știi bine că am afecțiune pentru tine!“ Isus i-a zis: „Paște oițele mele!+ 18  Foarte adevărat îți spun: Când erai mai tânăr, te încingeai și mergeai unde voiai. Dar, când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge+ și te va duce unde nu vrei“.+ 19  A spus aceasta ca să arate cu ce fel de moarte+ avea el să-l glorifice pe Dumnezeu.+ Și, după ce a spus aceasta, i-a zis: „Continuă să mă urmezi!“+ 20  Întorcându-se, Petru l-a văzut în urmă pe discipolul pe care îl iubea Isus,+ pe acela care la cină se rezemase pe pieptul lui și zisese: „Doamne, cine este cel care te trădează?“ 21  Când l-a zărit, Petru l-a întrebat pe Isus: „Doamne, și cu el ce va fi?“ 22  Isus i-a zis: „Dacă vreau ca el să rămână până vin eu,+ ce te privește pe tine? Tu continuă să mă urmezi!“ 23  De aceea, printre frați s-a răspândit vorba aceasta: că discipolul acela nu va muri. Dar Isus nu i-a spus că nu va muri, ci: „Dacă vreau ca el să rămână+ până vin eu, ce te privește pe tine?“ 24  Acesta este discipolul+ care depune mărturie despre aceste lucruri și care a scris aceste lucruri, iar noi știm că mărturia lui este adevărată.+ 25  Și mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus și care, dacă ar fi fost scrise vreodată în amănunțime, cred că lumea n-ar putea cuprinde sulurile scrise.+

Note de subsol

Sau „îmbrăcat sumar“.
Provine din termenul grecesc agapáo.
Provine din termenul grecesc philéo.