Ioan 20:1-31

20  În prima zi+ a săptămânii, Maria Magdalena a venit la mormântul de amintire devreme, când era încă întuneric, și a văzut că piatra era luată de la mormântul de amintire.+  Atunci ea a alergat și s-a dus la Simon Petru și la celălalt discipol,+ pentru care Isus avea afecțiune, și le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormântul de amintire+ și nu știm unde l-au pus“.  Atunci Petru+ și celălalt discipol au ieșit și au pornit spre mormântul de amintire.  Da, cei doi au început să alerge împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede, luând-o înaintea lui Petru, și a ajuns primul la mormântul de amintire.  Și, aplecându-se, a văzut fâșiile puse jos,+ dar n-a intrat.  Atunci a ajuns acolo și Simon Petru, care venea în urma lui, și a intrat în mormântul de amintire. A văzut fâșiile puse jos+  și pânza care fusese pe capul lui și care nu era pusă jos cu fâșiile, ci făcută sul separat, într-un loc.  Atunci celălalt discipol, care ajunsese primul la mormântul de amintire, a intrat și el, a văzut și a crezut.  Căci ei încă nu înțelegeau cuvântul Scripturii: că el trebuia să se scoale din morți.+ 10  Și discipolii s-au întors la casele lor. 11  Însă Maria stătea afară, lângă mormântul de amintire, și plângea. Și, plângând, s-a aplecat ca să se uite în mormântul de amintire 12  și a văzut doi îngeri+ în alb, stând unul la cap și altul la picioare, în locul unde fusese pus corpul lui Isus. 13  Și ei i-au zis: „Femeie, de ce plângi?“ Ea le-a spus: „L-au luat pe Domnul meu și nu știu unde l-au pus“. 14  După ce a spus aceste lucruri, ea s-a întors și l-a văzut pe Isus stând în picioare, dar nu și-a dat seama că era Isus.+ 15  Isus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?“+ Crezând că era grădinarul, ea i-a spus: „Domnule, dacă tu l-ai dus de aici, spune-mi unde l-ai pus și îl voi lua“. 16  Isus i-a zis: „Maria!“+ Întorcându-se, ea i-a zis în ebraică: „Rabuni!“+ (care înseamnă „Învățătorule!“). 17  Isus i-a zis: „Nu te mai prinde de mine! Fiindcă n-am urcat încă la Tatăl. Ci du-te la frații mei+ și spune-le: «Eu urc la Tatăl+ meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul meu+ și Dumnezeul vostru»“.+ 18  Maria Magdalena a venit și le-a adus discipolilor vestea: „L-am văzut pe Domnul!“, precum și că el îi spusese aceste lucruri.+ 19  În seara aceleiași zile, prima a săptămânii,+ când discipolii stăteau cu ușile încuiate de teama+ iudeilor, Isus a venit,+ a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pacea să fie cu voi!“+ 20  Și, după ce a spus aceasta, le-a arătat mâinile și coasta.+ Atunci discipolii s-au bucurat+ că l-au văzut pe Domnul. 21  Isus le-a zis din nou: „Pacea să fie cu voi! Așa cum Tatăl m-a trimis pe mine,+ așa vă trimit și eu pe voi“.+ 22  Și, după ce a spus aceasta, a suflat peste ei și le-a zis: „Primiți spirit sfânt!+ 23  Dacă iertați păcatele cuiva,+ ele îi sunt iertate. Dacă le păstrați pe ale cuiva, ele sunt păstrate“.+ 24  Dar Toma,+ numit Geamănul, unul dintre cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. 25  De aceea, ceilalți discipoli i-au zis: „L-am văzut pe Domnul!“ Dar el le-a spus: „Dacă nu văd în mâinile lui urma de cuie, dacă nu-mi pun degetul în urma de cuie și nu-mi pun mâna în coasta lui,+ nu voi crede“.+ 26  Opt zile mai târziu, discipolii săi erau din nou înăuntru și Toma cu ei. Isus a venit, deși ușile erau încuiate, a stat în mijlocul lor și a zis: „Pacea să fie cu voi!“+ 27  Apoi i-a zis lui Toma: „Pune-ți degetul aici și vezi mâinile mele. Ia-ți mâna+ și pune-o în coasta mea. Și nu mai fi necredincios, ci fii credincios“. 28  Răspunzând, Toma i-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!“+ 29  Isus i-a zis: „Pentru că m-ai văzut ai crezut? Fericiți sunt cei care nu văd și totuși cred“.+ 30  Desigur că Isus a mai făcut în fața discipolilor multe alte semne, care nu sunt scrise în acest sul.+ 31  Dar acestea au fost scrise+ pentru ca voi să credeți că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând,+ să aveți viață prin numele său.

Note de subsol