Ioan 11:1-57

11  Și era un om bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei și al Martei,+ sora ei.  Era Maria care l-a uns pe Domnul cu ulei parfumat+ și i-a șters picioarele cu părul ei,+ cea al cărei frate, Lazăr, era bolnav.  Surorile lui i-au trimis vorbă, zicând: „Doamne, iată că cel pentru care ai afecțiune+ este bolnav“.  Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis: „Această boală nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu,+ pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea“.  Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr.  Cu toate acestea, când a auzit că el era bolnav, a mai rămas două zile acolo unde era.  Apoi le-a zis discipolilor: „Să mergem iarăși în Iudeea“.  Discipolii i-au zis: „Rabi,+ nu demult cei din Iudeea căutau să te omoare cu pietre+ și tu mergi iarăși acolo?“  Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ore de lumină în zi? Dacă cineva umblă în lumina zilei,+ nu se împiedică de nimic, pentru că vede lumina acestei lumi. 10  Dar, dacă cineva umblă noaptea,+ se împiedică, pentru că lumina nu este în el“. 11  După ce a spus aceste lucruri, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, se odihnește, dar mă duc acolo să-l trezesc din somn“.+ 12  Discipolii i-au zis: „Doamne, dacă se odihnește, se va vindeca“. 13  Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbea despre odihna prin somn. 14  Atunci Isus le-a spus deschis: „Lazăr a murit+ 15  și mă bucur pentru voi că n-am fost acolo, ca să credeți. Să mergem dar la el“. 16  Atunci Toma, numit Geamănul, le-a zis celor ce erau discipoli împreună cu el: „Să mergem și noi, ca să murim cu el“.+ 17  Când a sosit, Isus a aflat că Lazăr era deja de patru zile în mormântul de amintire.+ 18  Betania era aproape de Ierusalim, cam la trei kilometri. 19  Astfel, mulți iudei veniseră la Marta și la Maria ca să le consoleze+ pentru fratele lor. 20  Când a auzit că venea Isus, Marta i-a ieșit înainte, dar Maria+ a rămas în casă. 21  Marta i-a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.+ 22  Dar și acum știu că tot ce îi ceri lui Dumnezeu,+ Dumnezeu îți va da“. 23  Isus i-a spus: „Fratele tău se va scula din morți“.+ 24  Marta i-a zis: „Știu că se va scula din morți la înviere+ în ziua din urmă“. 25  Isus i-a spus: „Eu sunt învierea și viața.+ Cine manifestă credință în mine, chiar dacă moare, va reveni la viață+ 26  și oricine trăiește și manifestă credință în mine nu va muri niciodată.+ Crezi tu lucrul acesta?“ 27  Ea i-a zis: „Da, Doamne, eu am crezut că tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel care trebuia să vină în lume“.+ 28  Și, după ce a spus aceasta, a plecat și a chemat-o pe Maria, sora ei, spunându-i în ascuns: „Învățătorul+ este aici și te cheamă“. 29  Când a auzit lucrul acesta, ea s-a ridicat repede și s-a dus la el. 30  Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Marta îi ieșise înainte. 31  Astfel, când iudeii care erau cu ea în casă+ și care o consolau au văzut că Maria se ridică repede și iese, au urmat-o, crezând că se duce la mormântul de amintire+ ca să plângă acolo. 32  Și Maria, când a ajuns în locul unde era Isus și l-a văzut, a căzut la picioarele lui, zicându-i: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit!“+ 33  Când a văzut-o plângând și i-a văzut plângând și pe iudeii care veniseră cu ea, Isus a gemut în spirit și s-a tulburat.+ 34  Și a întrebat: „Unde l-ați pus?“ Ei i-au zis: „Doamne, vino și vezi“. 35  Lui Isus i-au dat lacrimile.+ 36  De aceea, iudeii au început să zică: „Iată, câtă afecțiune avea pentru el!“+ 37  Dar unii dintre ei au zis: „El, care a deschis ochii+ orbului, nu putea face să nu moară acesta?“ 38  Isus, după ce a gemut din nou în sine, a venit la mormântul de amintire.+ Acesta era, de fapt, o peșteră și de ea era rezemată o piatră.+ 39  Isus a zis: „Luați piatra!“+ Marta, sora celui mort, i-a zis: „Doamne, trebuie să miroasă deja, căci este a patra zi“. 40  Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?“+ 41  Și au luat piatra. Isus și-a ridicat ochii spre cer+ și a zis: „Tată, îți mulțumesc că m-ai ascultat.+ 42  Este adevărat, știam că întotdeauna mă asculți, dar vorbesc datorită mulțimii+ care stă împrejur, ca să creadă că tu m-ai trimis“.+ 43  După ce a spus aceste lucruri, a strigat cu glas tare: „Lazăr, vino afară!“+ 44  Și omul care fusese mort a ieșit cu picioarele și mâinile legate cu fâșii+ și cu fața înfășurată într-o pânză. Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă!“ 45  Atunci mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și care au văzut ce făcuse el au crezut în el.+ 46  Dar unii dintre ei s-au dus la farisei și le-au spus lucrurile pe care le făcuse Isus.+ 47  Preoții principali și fariseii au adunat Sanhedrinul+ și au spus: „Ce-i de făcut, pentru că acest om face multe semne?+ 48  Dacă îl lăsăm așa, toți vor crede în el,+ vor veni romanii+ și ne vor lua atât locul*,+ cât și națiunea“. 49  Dar unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela,+ le-a zis: „Voi nu știți nimic 50  și nu vă gândiți că este în folosul vostru să moară+ un singur om pentru popor și să nu fie distrusă toată națiunea“.+ 51  Însă aceasta n-a spus-o de la el, ci, pentru că era mare preot în anul acela, a profețit că Isus trebuia să moară pentru națiune. 52  Și nu numai pentru națiune, ci și ca să-i adune în unitate+ pe copiii lui Dumnezeu care sunt răspândiți.+ 53  Din ziua aceea, ei s-au sfătuit să-l omoare.+ 54  De aceea, Isus n-a mai umblat în public+ printre iudei,+ ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustiu, într-un oraș numit Efraim,+ și a rămas acolo cu discipolii. 55  Paștele+ iudeilor era aproape și mulți oameni de la țară urcau la Ierusalim înainte de Paște ca să se curețe potrivit ceremonialului.+ 56  Ei îl căutau pe Isus și, în timp ce stăteau în templu, ziceau unii către alții: „Ce părere aveți? Că nu va veni deloc la sărbătoare?“ 57  Preoții principali și fariseii porunciseră ca, dacă cineva află unde este, să spună, ca să-l prindă.

Note de subsol

Adică „locul nostru de închinare“, sau „templul“.