Ieremia 4:1-31

4  „Dacă vrei să te întorci, o, Israele“, zice Iehova, „poți să te întorci la mine.+ Și dacă vei înlătura dinaintea mea lucrurile tale dezgustătoare,+ atunci nu vei fi fugar.  Dacă vei jura:+ «Viu este Iehova în adevăr,+ în justiție și în dreptate!»,+ atunci în el se vor binecuvânta și în el se vor lăuda națiunile“.+  Căci iată ce le-a spus Iehova bărbaților din Iuda și din Ierusalim: „Arați-vă un ogor și nu mai semănați printre spini.+  Circumcideți-vă inima pentru Iehova și înlăturați-i prepuțul,+ bărbați ai lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului, pentru ca nu cumva, din cauza răutății faptelor voastre, furia mea să se aprindă ca un foc și să ardă fără ca cineva s-o stingă“.+  Spuneți lucrul acesta în Iuda, vestiți-l și în Ierusalim,+ anunțați-l și sunați din corn în toată țara!+ Strigați tare și ziceți: „Adunați-vă! Să intrăm în orașele fortificate!+  Ridicați un stindard spre Sion! Căutați-vă adăpost! Nu vă opriți! Căci aduc din nord o nenorocire,+ o mare urgie.  El a ieșit ca un leu din desișul lui+ și pustiitorul națiunilor a pornit.+ A ieșit din locul său ca să facă din țara ta o pricină de uimire. Orașele tale vor ajunge niște ruine și nu va mai fi niciun locuitor în ele.+  De aceea, încingeți-vă cu pânză de sac.+ Loviți-vă pieptul și urlați,+ fiindcă mânia aprinsă a lui Iehova nu s-a întors de la noi“.+  „Și se va întâmpla în ziua aceea“, zice Iehova, „că inima regelui se va stinge+ și la fel inima prinților; preoții vor rămâne uluiți, iar profeții, uimiți“.+ 10  Și am zis: „Vai, Domn Suveran Iehova! Cu adevărat, ai amăgit de tot poporul acesta+ și Ierusalimul, spunând: «Veți avea pace»,+ cu toate că sabia a pătruns până în sufletul lui“. 11  În timpul acela se va spune acestui popor și Ierusalimului: „Un vânt dogoritor de pe cărările bătătorite din pustiu+ este pe drumul fiicei poporului meu,+ nu ca să vânture, nici ca să curețe. 12  De acolo, vântul suflă cu toată puterea spre mine. Acum și eu voi rosti sentințele împotriva lor.+ 13  Iată! Dușmanul va urca asemenea unor nori de ploaie și carele lui sunt ca vijelia.+ Caii lui sunt mai iuți decât acvilele.+ Vai de noi, căci am fost prădați! 14  Spală-ți inima de răutate, Ierusalime, ca să fii salvat!+ Până când vor rămâne în tine gândurile tale nelegiuite?+ 15  Căci un glas răsună din Dan+ și vestește un prăpăd care vine din regiunea muntoasă a lui Efraim.+ 16  Vorbiți despre el națiunilor! Vestiți-l împotriva Ierusalimului!“ „Niște străjeri vin dintr-o țară îndepărtată+ și își vor ridica glasul împotriva orașelor lui Iuda. 17  Ca niște paznici ai ogoarelor, ei împresoară Ierusalimul,+ fiindcă s-a răzvrătit împotriva mea“,+ zice Iehova. 18  „Calea ta și faptele tale, iată, acestea vor fi aduse asupra ta.+ Această nenorocire se abate asupra ta și într-adevăr este amară, căci pătrunde până în inima ta.“ 19  O, lăuntrul meu, lăuntrul meu! Am dureri cumplite în adâncul inimii mele.+ Inima îmi este tulburată.+ Nu pot să tac, fiindcă sufletul meu a auzit sunetul cornului, semnalul de război.+ 20  Urgie după urgie, iată ce se strigă, căci toată țara a fost jefuită.+ Corturile mi-au fost jefuite pe neașteptate+ și pânzele mele de cort au fost luate într-o clipă. 21  Până când voi mai vedea stindardul și voi mai auzi sunetul cornului?+ 22  Căci poporul meu este nebun.+ Nu iau aminte la mine.+ Sunt niște fii neînțelepți, nu au pricepere.+ Se pricep să facă răul, dar nu știu să facă binele.+ 23  Am privit țara și iată că era goală și pustie,+ și spre ceruri, iar lumina lor nu mai era.+ 24  Am privit munții și iată că se zguduiau, iar dealurile se clătinau toate.+ 25  Am privit și iată că nu era niciun om pământean, iar păsările cerurilor fugiseră toate.+ 26  Am privit și iată că livada era un pustiu, iar orașele țării fuseseră dărâmate toate.+ De la Iehova veneau toate acestea, din mânia lui aprinsă. 27  Căci iată ce a spus Iehova: „Toată țara va ajunge o întindere pustie.+ Să nu aduc eu oare nimicirea?+ 28  De aceea, țara va fi cuprinsă de jale,+ iar cerurile, sus, se vor întuneca,+ fiindcă am vorbit, am hotărât și nu mi-a părut rău, nici nu mă voi întoarce de la acest lucru.+ 29  La vuietul călăreților și al arcașilor, tot orașul fuge.+ Au intrat în hățișuri și au urcat pe stânci.+ Toate orașele sunt părăsite și niciun om nu mai locuiește în ele“. 30  Acum, când ești prădată, ce vei face? Tu te îmbrăcai în stacojiu, te împodobeai cu podoabe de aur, îți măreai ochii cu fard negru.+ Degeaba te făceai frumoasă.+ Cei ce te doreau cu patimă te-au respins; ei caută să-ți ia sufletul.+ 31  Căci am auzit un glas ca al unei femei bolnave și o tânguire ca a unei femei care naște primul ei copil,+ glasul fiicei Sionului care abia răsuflă. Ea își întinde mâinile:+ „Vai de mine acum, căci sufletul meu a obosit din cauza ucigașilor!“+

Note de subsol