Geneza 50:1-26
50 Atunci Iosif s-a aruncat pe fața tatălui său,+ a început să-l plângă și l-a sărutat.+
2 Apoi Iosif le-a poruncit slujitorilor săi, doctorilor, să-l îmbălsămeze+ pe tatăl său. Astfel, doctorii l-au îmbălsămat pe Israel
3 și le-au trebuit patruzeci de zile întregi, fiindcă de atâtea zile este nevoie de obicei pentru îmbălsămare; și egiptenii l-au plâns șaptezeci de zile.+
4 În cele din urmă au trecut zilele în care l-au plâns și Iosif a vorbit casei faraonului, zicând: „Acum, dacă am găsit favoare în ochii voștri,+ vorbiți, vă rog, în auzul faraonului și ziceți:
5 «Tatăl meu m-a pus să jur,+ spunând: „Iată că mor!+ Să mă îngropi în locul de înmormântare pe care mi l-am săpat în țara Canaanului“.+ Acum, lasă-mă, te rog, să urc și să-mi îngrop tatăl și după aceea mă voi întoarce»“.
6 Atunci faraonul a zis: „Urcă și îngroapă-ți tatăl, așa cum te-a pus să juri!“+
7 Astfel, Iosif a urcat să-și îngroape tatăl și cu el au urcat toți slujitorii faraonului, bătrânii+ casei lui și toți bătrânii țării Egiptului,
8 precum și toată casa lui Iosif, frații lui și casa tatălui său.+ Nu și-au lăsat în ținutul Gosen decât copilașii, turmele și cirezile.
9 Cu el au mai urcat care+ și călăreți și de aceea tabăra era foarte mare.
10 Și au ajuns la aria de treierat+ a lui Atad, în regiunea Iordanului.+ Acolo au plâns cu mare jale și el a îndeplinit ritualurile de doliu pentru tatăl său șapte zile.+
11 Locuitorii țării, canaaniții, au văzut ritualurile de doliu din aria de treierat a lui Atad și au zis: „Este mare doliu la egipteni!“ De aceea locul acela s-a numit Abel-Mițraim* și el se află în regiunea Iordanului.+
12 Și fiii lui au făcut așa cum le poruncise.+
13 Fiii lui l-au dus în țara Canaanului și l-au îngropat în peștera de pe terenul Macpela, față în față cu Mamre, teren pe care Avraam îl cumpărase de la Efron, hetitul, ca să aibă un loc de înmormântare care să-i fie proprietate.+
14 După ce și-a îngropat tatăl, Iosif s-a întors în Egipt, el, frații lui și toți cei care urcaseră cu el ca să-și îngroape tatăl.
15 Când frații lui Iosif au văzut că tatăl lor era mort, au zis: „Poate că Iosif ne urăște+ și ne va plăti pentru tot răul pe care i l-am făcut“.+
16 De aceea, i-au adus la cunoștință lui Iosif o poruncă, prin aceste cuvinte: „Înainte de a muri, tatăl tău a dat următoarea poruncă:
17 «Iată ce să-i spuneți lui Iosif: „Te implor, iartă,+ te rog, nelegiuirea fraților tăi și păcatul lor, căci ți-au făcut rău!“»+ Și acum iartă, te rog, nelegiuirea slujitorilor Dumnezeului tatălui tău“.+ Și Iosif a început să plângă când i-au spus acestea.
18 După aceea au venit și frații lui, au căzut la pământ înaintea lui și au zis: „Iată că suntem sclavii tăi!“+
19 Atunci Iosif le-a zis: „Nu vă temeți! Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu?+
20 Voi mi-ați vrut răul, dar Dumnezeu a vrut să schimbe răul în bine, ca să acționeze ca în ziua aceasta și să păstreze în viață mulți oameni.+
21 Acum dar, nu vă temeți! Eu mă voi îngriji de hrana voastră și a copilașilor voștri“.+ Astfel, i-a mângâiat și le-a vorbit încurajator.
22 Iosif a locuit mai departe în Egipt, el și casa tatălui său. Și Iosif a trăit o sută zece ani.
23 Iosif a ajuns să-i vadă pe fiii lui Efraim din a treia generație,+ precum și pe fiii lui Machir,+ fiul lui Manase. Ei s-au născut pe genunchii lui Iosif.+
24 În cele din urmă, Iosif le-a spus fraților săi: „Eu mor, însă Dumnezeu își va îndrepta atenția spre voi+ și vă va scoate din țara aceasta ca să vă ducă în țara despre care le-a jurat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacob“.+
25 Iosif i-a pus atunci pe frații lui să jure și a zis: „Dumnezeu își va îndrepta negreșit atenția spre voi. Să luați oasele mele de aici“.+
26 Apoi Iosif a murit la vârsta de o sută zece ani. L-au îmbălsămat+ și l-au pus într-un sicriu în Egipt.
Note de subsol
^ Adică „Doliul egiptenilor“.
