Geneza 48:1-22
48 După aceste lucruri, i s-a zis lui Iosif: „Iată că tatăl tău este tot mai slăbit“. Atunci el i-a luat cu sine pe cei doi fii ai săi, pe Manase și pe Efraim.+
2 Și Iacob a fost înștiințat, spunându-i-se: „A venit la tine fiul tău Iosif“. Atunci Israel și-a adunat puterile și s-a ridicat în capul oaselor pe pat.
3 Și Iacob i-a spus lui Iosif:
„Dumnezeul Atotputernic mi s-a arătat la Luz,+ în țara Canaanului, ca să mă binecuvânteze.+
4 Și mi-a zis: «Iată că te voi face roditor,+ te voi înmulți și voi face din tine o adunare de popoare+ și voi da țara aceasta seminței tale după tine ca să-i fie proprietate pe timp indefinit».+
5 Acum, cei doi fii ai tăi, care ți s-au născut în țara Egiptului înainte să vin la tine, în Egipt, sunt ai mei.+ Efraim și Manase vor fi ai mei ca Ruben și Simeon.+
6 Dar copiii care ți se vor naște după ei vor fi ai tăi. Aceștia vor fi numiți în moștenirea lor după numele fraților lor.+
7 Când eu veneam din Padan,+ Rahela a murit+ lângă mine în țara Canaanului, pe drum, la o distanță destul de mare de Efrata,+ și am îngropat-o acolo, pe drumul spre Efrata, adică Betleem“.+
8 Apoi Israel i-a văzut pe fiii lui Iosif și a întrebat: „Cine sunt aceștia?“+
9 Iosif i-a răspuns tatălui său: „Sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu în locul acesta“.+ Atunci el a zis: „Adu-i, te rog, la mine, ca să-i binecuvântez!“+
10 Ochii lui Israel erau slăbiți de bătrânețe+ și el nu mai vedea. Iosif i-a adus lângă el și el i-a sărutat și i-a îmbrățișat.+
11 Apoi Israel i-a spus lui Iosif: „Nu mă gândeam că-ți voi mai vedea fața,+ dar iată că Dumnezeu m-a lăsat să-ți văd chiar și urmașii“.
12 După aceea, Iosif i-a luat dintre genunchii lui și s-a plecat cu fața la pământ.+
13 Apoi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim cu mâna dreaptă, ca să fie la stânga lui Israel,+ și pe Manase cu mâna stângă, ca să fie la dreapta lui Israel,+ și i-a adus lângă el.
14 Dar Israel și-a întins mâna dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim,+ deși acesta era mai mic,+ și mâna stângă pe capul lui Manase.+ Și-a pus dinadins mâinile așa, cu toate că Manase era întâiul născut.+
15 Și l-a binecuvântat pe Iosif și a zis:+
„Adevăratul Dumnezeu, înaintea căruia au umblat părinții mei Avraam și Isaac,+adevăratul Dumnezeu, care m-a păstorit de când sunt până în ziua de azi,+
16 îngerul care m-a scăpat de toate nenorocirile+ să-i binecuvânteze pe băieți.+
Peste ei să fie chemat numele meu și numele părinților mei, Avraam și Isaac,+și ei să crească până vor deveni o mulțime în mijlocul pământului“.+
17 Când a văzut Iosif că tatăl său își ținea mâna dreaptă pe capul lui Efraim, nu i-a plăcut+ și a încercat să apuce mâna tatălui său ca s-o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase.+
18 Și Iosif i-a zis tatălui său: „Nu așa, tată, căci acesta este întâiul născut!+ Pune-ți mâna dreaptă pe capul lui!“
19 Dar tatăl său a refuzat, zicând: „Știu, fiule, știu! Va deveni și el un popor, va deveni și el mare.+ Totuși, fratele său mai mic va fi mai mare decât el,+ iar urmașii lui vor fi numeroși cât o mulțime de națiuni“.+
20 Și în ziua aceea i-a binecuvântat,+ zicând:
„Cu numele tău să binecuvânteze Israel și să spună:«Să te facă Dumnezeu ca pe Efraim și ca pe Manase»“.+
Astfel, l-a pus pe Efraim înaintea lui Manase.+
21 Apoi Israel i-a zis lui Iosif: „Iată că eu mor,+ dar Dumnezeu va fi în continuare cu voi și vă va duce înapoi în țara strămoșilor voștri.+
22 Ție îți dau o bucată* de pământ în plus față de frații tăi,+ pământ pe care l-am luat din mâna amoriților cu sabia și cu arcul meu“.
Note de subsol
^ Lit. „un umăr“.
