Geneza 47:1-31
47 Astfel, Iosif s-a dus să-l înștiințeze pe faraon și a spus:+ „Tatăl meu și frații mei, cu turmele lor, cu cirezile lor și cu tot ce este al lor, au venit din țara Canaanului și iată că sunt în ținutul Gosen“.+
2 Și i-a luat pe cinci dintre frații lui ca să-i prezinte faraonului.+
3 Atunci faraonul i-a întrebat pe frații lui: „Care este ocupația voastră?“+ Ei i-au răspuns faraonului: „Slujitorii tăi sunt păstori,+ atât noi, cât și strămoșii noștri“.+
4 Apoi i-au spus faraonului: „Am venit să locuim ca străini în țară,+ pentru că nu mai este pășune pentru turma slujitorilor tăi,+ iar în țara Canaanului este mare foamete.+ Și acum, te rugăm, îngăduie-le slujitorilor tăi să locuiască în ținutul Gosen!“+
5 Atunci faraonul i-a spus lui Iosif: „Tatăl tău și frații tăi au venit la tine.
6 Țara Egiptului este înaintea ta.+ Pune-i pe tatăl tău și pe frații tăi să locuiască în cea mai bună parte a țării.+ Să locuiască în ținutul Gosen+ și, dacă știi că printre ei sunt bărbați curajoși,+ numește-i peste turmele mele“.+
7 Apoi Iosif l-a adus înăuntru pe tatăl său, Iacob, și i l-a prezentat faraonului, iar Iacob l-a binecuvântat pe faraon.+
8 Atunci faraonul l-a întrebat pe Iacob: „Câte sunt zilele anilor vieții tale?“
9 Iacob i-a zis faraonului: „Zilele anilor mei, cât am locuit ca străin, sunt o sută treizeci de ani.+ Puține și pline de necazuri au fost zilele anilor vieții mele+ și n-au ajuns să fie cât zilele anilor vieții părinților mei, cât au locuit ca străini“.+
10 Apoi Iacob l-a binecuvântat pe faraon și a ieșit dinaintea faraonului.+
11 Iosif a stabilit o locuință pentru tatăl său și pentru frații săi și le-a dat o proprietate în țara Egiptului, în cea mai bună parte a țării, în ținutul Ramses,+ așa cum poruncise faraonul.
12 Și Iosif le-a asigurat pâinea tatălui și fraților săi, precum și întregii case a tatălui său,+ după numărul copiilor.+
13 Și nu mai era pâine nicăieri în țară, fiindcă foametea era cumplită,+ iar țara Egiptului și țara Canaanului erau secătuite de foamete.+
14 Iosif strângea toți banii care se găseau în țara Egiptului și în țara Canaanului și pe care îi dădeau oamenii în schimbul cerealelor pe care le cumpărau.+ Și Iosif aducea banii în casa faraonului.
15 În cele din urmă, banii din țara Egiptului și din țara Canaanului s-au terminat și toți egiptenii au venit la Iosif, zicând: „Dă-ne pâine!+ De ce să murim în fața ta doar pentru că nu mai avem bani?“+
16 Atunci Iosif a zis: „Dacă nu mai aveți bani, dați animalele voastre și eu vă voi da pâine în schimbul animalelor“.
17 Și ei și-au adus animalele la Iosif, iar Iosif le dădea pâine în schimbul cailor, al animalelor din turmă, al animalelor din cireadă și al măgarilor+ și în anul acela le-a asigurat pâinea în schimbul tuturor animalelor lor.
18 Până la urmă anul acela a trecut, iar în anul următor au venit la el și i-au zis: „Nu-i vom ascunde domnului meu că banii și animalele domestice le-am dat deja domnului meu.+ N-au mai rămas înaintea domnului meu decât corpurile și pământurile noastre.+
19 De ce să murim sub ochii tăi,+ noi și pământurile noastre? Cumpără-ne, pe noi și pământurile noastre, în schimbul pâinii,+ iar noi, cu pământurile noastre cu tot, vom deveni sclavii faraonului. Dă-ne sămânță ca să trăim și să nu murim și ca pământurile noastre să nu rămână pustii“.+
20 Iosif a cumpărat toate pământurile egiptenilor pentru faraon,+ fiindcă toți egiptenii și-au vândut ogoarele, căci foametea apăsa greu asupra lor. Și țara a ajuns să fie a faraonului.
21 Și a mutat poporul în orașe, de la un capăt la altul al teritoriului Egiptului.+
22 Numai pământurile preoților nu le-a cumpărat,+ pentru că hrana preoților venea de la faraon și ei mâncau hrana pe care le-o dădea faraonul.+ De aceea, nu și-au vândut pământurile.+
23 Apoi Iosif a zis poporului: „Iată că astăzi v-am cumpărat pe voi și pământurile voastre pentru faraon. Iată sămânță pentru voi: semănați pământul cu ea.+
24 Când va da rod,+ să-i dați faraonului o cincime,+ iar patru părți vor fi ale voastre, ca să semănați ogorul, să aveți hrană voi și cei din casele voastre și să aibă ce să mănânce copiii voștri“.+
25 Atunci ei au zis: „Tu ne-ai păstrat în viață.+ Să găsim favoare în ochii domnului meu și vom deveni sclavii faraonului!“+
26 Și Iosif a dat o poruncă valabilă până în ziua de azi cu privire la pământurile Egiptului, pentru ca faraonul să primească a cincea parte. Numai pământurile preoților, considerați un grup aparte, nu au devenit ale faraonului.+
27 Și Israel a locuit în țara Egiptului, în ținutul Gosen.+ Ei s-au stabilit acolo, au fost roditori și s-au înmulțit foarte mult.+
28 Iacob a trăit în țara Egiptului șaptesprezece ani, astfel că zilele anilor vieții lui Iacob au fost o sută patruzeci și șapte de ani.+
29 Când i s-a apropiat ziua morții,+ Israel l-a chemat pe fiul său Iosif și i-a zis: „Acum, dacă am găsit favoare în ochii tăi, pune-ți mâna, te rog, sub coapsa+ mea și poartă-te cu bunătate iubitoare și fidelitate față de mine.+ (Te rog, nu mă îngropa în Egipt!)+
30 Eu voi adormi alături de părinții mei+ și tu să mă scoți din Egipt și să mă îngropi în mormântul lor“.+ El a răspuns: „Voi face după cuvântul tău“.
31 Atunci Israel a spus: „Jură-mi!“ Și el i-a jurat.+ Apoi Israel s-a plecat pe capul patului.+
