Geneza 27:1-46
27 Când a îmbătrânit și ochii îi slăbiseră atât de mult, încât nu mai vedea,+ Isaac l-a chemat pe Esau, fiul său mai mare, și i-a zis:+ „Fiule!“, iar el i-a răspuns: „Iată-mă!“
2 Și Isaac a continuat: „Iată că am îmbătrânit+ și nu-mi știu ziua morții.+
3 Acum ia-ți, te rog, uneltele — tolba cu săgeți și arcul —, ieși pe câmp și vânează ceva pentru mine.+
4 Apoi fă-mi o mâncare gustoasă, așa cum îmi place mie, și adu-mi-o, ah!, să mănânc, pentru ca sufletul meu să te binecuvânteze înainte să mor“.+
5 Dar, în timp ce Isaac îi vorbea fiului său Esau, Rebeca asculta. Și Esau a ieșit pe câmp să prindă vânat și să-l aducă.+
6 Și Rebeca i-a zis fiului ei Iacob:+ „Iată că tocmai am auzit cum tatăl tău îi vorbea fratelui tău, Esau, zicând:
7 «Adu-mi niște vânat și fă-mi o mâncare gustoasă, ah!, să mănânc, ca să te binecuvântez în fața lui Iehova înainte să mor».+
8 Și acum, fiul meu, ascultă de glasul meu în ceea ce-ți poruncesc.+
9 Du-te, te rog, la turmă și adu-mi de acolo doi iezi buni, ca să fac din ei o mâncare gustoasă pentru tatăl tău, așa cum îi place lui.
10 Apoi să i-o duci tatălui tău și el s-o mănânce, ca să te binecuvânteze înainte să moară“.
11 Însă Iacob i-a zis Rebecăi, mama lui: „Dar fratele meu, Esau, este păros, iar eu nu sunt păros.+
12 Dacă tatăl meu mă pipăie?+ Atunci voi fi în ochii lui ca unul care-și bate joc de el+ și voi aduce asupra mea un blestem, nu o binecuvântare“.+
13 Dar mama lui i-a zis: „Asupra mea să fie blestemul îndreptat împotriva ta, fiule.+ Numai ascultă de glasul meu și du-te să mi-i aduci!“+
14 El s-a dus, i-a prins și i-a adus mamei lui, iar mama lui a făcut o mâncare gustoasă, așa cum îi plăcea tatălui său.
15 Pe urmă, Rebeca a luat veșmintele lui Esau, fiul ei mai mare,+ pe cele mai frumoase care erau la ea în casă,+ și l-a îmbrăcat cu ele pe Iacob, fiul ei mai mic.+
16 Și i-a pus pielea iezilor pe mâini și pe partea fără păr a gâtului.+
17 Apoi a pus în mâna fiului ei Iacob mâncarea gustoasă și pâinea pe care o făcuse.+
18 Atunci el a intrat la tatăl său și a zis: „Tată!“, iar el a răspuns: „Iată-mă! Cine ești tu, fiule?“
19 Și Iacob i-a spus tatălui său: „Sunt Esau, întâiul tău născut.+ Am făcut așa cum mi-ai spus. Ridică-te, te rog. Așază-te și mănâncă din vânatul meu, pentru ca sufletul tău să mă binecuvânteze“.+
20 Atunci Isaac i-a zis fiului său: „Cum de l-ai găsit așa de repede, fiule?“ El a răspuns: „Iehova, Dumnezeul tău, mi l-a scos în cale“.
21 Atunci Isaac i-a spus lui Iacob: „Te rog, apropie-te să te pipăi, fiule, ca să știu dacă ești într-adevăr fiul meu Esau ori nu“.+
22 Iacob s-a apropiat de tatăl său, Isaac, iar acesta l-a pipăit, după care a spus: „Vocea este vocea lui Iacob, dar mâinile sunt mâinile lui Esau“.+
23 Și nu l-a recunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase ca mâinile fratelui său, Esau. De aceea, l-a binecuvântat.+
24 Apoi a zis: „Ești tu într-adevăr fiul meu Esau?“ „Eu sunt“, a răspuns el.+
25 Atunci a zis: „Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, pentru ca sufletul meu să te binecuvânteze“.+ El i-a adus și Isaac a mâncat, apoi i-a adus vin și a băut.
26 Atunci Isaac, tatăl lui, i-a zis: „Te rog, apropie-te și sărută-mă, fiule!“+
27 El s-a apropiat și l-a sărutat. Isaac a simțit mirosul veșmintelor lui+ și l-a binecuvântat, zicând:
„Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul câmpului pe care l-a binecuvântat Iehova.
28 Să-ți dea adevăratul Dumnezeu roua cerurilor+ și grăsimea pământului,+ belșug de grâne și de vin nou!+
29 Să-ți slujească popoare și înaintea ta să se plece națiuni!+ Să fii stăpân peste frații tăi și fiii mamei tale să se plece înaintea ta!+ Blestemat să fie oricine te blestemă și binecuvântat să fie oricine te binecuvântează!“+
30 După ce Isaac l-a binecuvântat pe Iacob și Iacob tocmai ieșise dinaintea feței tatălui său, Isaac, s-a întors de la vânătoare Esau, fratele lui.+
31 Și a făcut și el o mâncare gustoasă, apoi i-a dus-o tatălui său și i-a zis: „Să se ridice tatăl meu și să mănânce din vânatul fiului său, pentru ca sufletul tău să mă binecuvânteze“.+
32 Dar Isaac, tatăl lui, l-a întrebat: „Cine ești?“ și el a răspuns: „Sunt fiul tău, întâiul tău născut, Esau“.+
33 Și Isaac s-a cutremurat, fiind cuprins de un mare tremur, și a zis: „Atunci cine este cel care a prins vânatul și mi l-a adus, iar eu am mâncat din toate înainte să vii tu și l-am binecuvântat? Și binecuvântat va fi!“+
34 Auzind cuvintele tatălui său, Esau a scos mari strigăte pline de amărăciune și i-a zis tatălui său:+ „Binecuvântează-mă, da, binecuvântează-mă și pe mine, tată!“+
35 Însă el a spus: „Fratele tău a venit cu înșelăciune ca să primească binecuvântarea care era pentru tine“.+
36 Și Esau a zis: „Oare nu de aceea se numește el Iacob*? Asta e a doua oară când îmi ia locul.+ Dreptul de întâi născut mi l-a luat deja+ și iată că acum mi-a luat și binecuvântarea!“+ Apoi a adăugat: „Mie nu mi-ai păstrat nicio binecuvântare?“
37 Dar Isaac i-a răspuns lui Esau astfel: „Iată că l-am numit stăpân peste tine+ și pe toți frații lui i-am făcut slujitorii lui.+ I-am dat grâne și vin nou ca să aibă cu ce să trăiască.+ Ce-aș mai putea face acum pentru tine, fiule?“
38 Atunci Esau i-a zis tatălui său: „N-ai decât o binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă, da, binecuvântează-mă și pe mine, tată!“+ Și Esau și-a ridicat glasul și a început să plângă.+
39 Tatăl său, Isaac, i-a răspuns astfel:
„Iată că locuința ta va fi departe de grăsimea pământului și departe de roua cerurilor de sus.+
40 Vei trăi din sabia ta+ și îi vei sluji fratelui tău.+ Dar, când nu-ți vei mai găsi liniștea, vei rupe jugul lui de pe gâtul tău“.+
41 Totuși, Esau îl ura pe Iacob din cauza binecuvântării pe care i-o dăduse tatăl lui+ și Esau zicea în inima lui:+ „Zilele de jale pentru tatăl meu se apropie.+ După aceea am să-l omor pe fratele meu, Iacob“.+
42 Când i s-au spus Rebecăi cuvintele lui Esau, fiul ei mai mare, ea a trimis imediat să-l cheme pe Iacob, fiul ei mai mic, și i-a zis: „Iată că Esau, fratele tău, se mângâie cu gândul că o să te omoare.+
43 Acum, deci, fiule, ascultă de glasul meu: ridică-te+ și fugi la fratele meu, Laban, în Haran.+
44 Să locuiești la el câteva zile, până va trece furia fratelui tău,+
45 până se va abate de la tine mânia fratelui tău și el va uita ce i-ai făcut.+ Atunci voi trimite după tine și te voi aduce de acolo. De ce să rămân fără voi amândoi într-o singură zi?“
46 După aceea, Rebeca îi tot spunea lui Isaac: „Sunt dezgustată de viață din cauza fiicelor lui Het.+ Dacă Iacob își ia cumva soție ca acestea, dintre fiicele lui Het, dintre fiicele acestei țări, atunci la ce bun să mai trăiesc?“+
