Evrei 9:1-28

9  În ce privește legământul dintâi, acesta avea reguli pentru serviciul sacru+ și locul său sfânt pământesc.+  Pentru că s-a construit o primă încăpere a cortului,+ în care erau lampadarul,+ masa+ și pâinile de prezentare.+ Aceasta se numește „Locul Sfânt“.+  În spatele celei de-a doua perdele+ era cealaltă încăpere a cortului, numită „Sfânta Sfintelor“.+  În ea se aflau o cădelniță de aur+ și arca legământului,+ îmbrăcată de jur împrejur cu aur,+ iar în aceasta erau vasul de aur cu mană,+ toiagul lui Aaron care înmugurise+ și tablele+ legământului.  Deasupra ei erau heruvimii glorioși+ care acopereau cu umbra lor capacul împăcării.+ Dar acum nu este momentul să vorbim în amănunțime despre aceste lucruri.  Aceste lucruri fiind construite astfel, preoții intră întotdeauna în prima încăpere a cortului+ ca să îndeplinească îndatoririle ce țin de serviciul sacru.+  Dar în a doua încăpere intră numai marele preot o dată pe an+ și nu fără să aibă cu el sânge,+ pe care îl oferă pentru el+ și pentru păcatele comise de popor din neștiință.+  Astfel, spiritul sfânt arată clar că, atât timp cât era în picioare primul cort, calea+ care duce la locul sfânt* nu fusese încă deschisă.+  Acest cort este un simbol*+ pentru timpul fixat care este acum aici+ și chiar și acum se mai oferă atât daruri, cât și jertfe.+ Totuși, acestea nu pot să-i dea celui care îndeplinește un serviciu sacru o conștiință+ perfect+ curată, 10  ci se referă doar la mâncăruri,+ băuturi+ și diferite botezuri.+ Ele erau cerințe legale cu privire la carne+ și au fost impuse până la timpul fixat pentru îndreptarea lucrurilor.+ 11  Totuși, când Cristos a venit ca mare preot+ al binecuvântărilor care s-au împlinit, prin intermediul cortului mai mare și mai perfect, care nu este făcut de mâini, adică nu este din creația aceasta,+ 12  el a intrat în locul sfânt — nu cu sânge+ de țapi și de tauri tineri, ci cu sângele său+ — o dată pentru totdeauna și a obținut pentru noi o eliberare veșnică.+ 13  Pentru că, dacă sângele de țapi+ și de tauri+ și cenușa+ unei vițele, presărată peste cei care s-au pângărit,+ sfințește în așa fel încât carnea devine curată,+ 14  cu cât mai mult sângele+ lui Cristos, care, printr-un spirit veșnic, s-a oferit+ pe sine fără pată lui Dumnezeu, ne va curăța+ conștiința de lucrări moarte+ ca să îndeplinim un serviciu sacru+ pentru Dumnezeul cel viu! 15  Iată de ce este el mediatorul+ unui legământ nou, pentru ca — întrucât el a murit ca, prin răscumpărare,+ ei să fie eliberați de fărădelegile comise sub legământul dintâi+ — aceia care au fost chemați să poată primi promisiunea moștenirii veșnice.+ 16  Căci, unde există un legământ,+ trebuie să aibă loc moartea celui care face legământul. 17  Fiindcă un legământ este valabil numai după moarte, nefiind niciodată în vigoare cât timp trăiește omul care face legământul. 18  Așadar, nici legământul dintâi+ n-a fost inaugurat fără sânge.+ 19  Căci, după ce Moise a spus întregului popor fiecare poruncă potrivit Legii,+ el a luat sângele taurilor tineri și al țapilor, cu apă, cu lână stacojie și cu isop,+ și a stropit cartea și tot poporul, 20  zicând: „Acesta este sângele legământului, pe care Dumnezeu v-a poruncit să-l respectați“.+ 21  Și, tot așa, a stropit cu sânge cortul+ și toate vasele folosite în serviciul public.+ 22  Da, aproape toate lucrurile sunt curățite cu sânge,+ potrivit Legii, și fără vărsare de sânge+ nu există iertare.+ 23  Era deci necesar ca reprezentările simbolice+ ale lucrurilor din ceruri să fie curățite prin acestea,+ dar lucrurile cerești înseși, cu jertfe mai bune decât jertfele acestea. 24  Căci Cristos n-a intrat într-un loc sfânt făcut de mâini,+ care este o copie a realității,+ ci chiar în cer,+ ca să se înfățișeze acum pentru noi înaintea persoanei lui Dumnezeu.+ 25  Și nu ca să se ofere de mai multe ori, așa cum intră marele preot an de an+ în locul sfânt+ cu un sânge care nu este al său. 26  Altfel, ar fi trebuit să sufere de mai multe ori de la întemeierea+ lumii. Dar acum el s-a dezvăluit+ o dată+ pentru totdeauna la încheierea acestor sisteme+ ca să îndepărteze păcatul prin jertfirea lui însuși.+ 27  Și, așa cum oamenilor+ le este rânduit să moară doar o dată, iar apoi vine judecata,+ 28  tot așa și Cristos a fost oferit ca jertfă doar o dată,+ ca să poarte păcatele multora.+ Iar a doua oară+ când va apărea,+ nu va avea legătură cu păcatul,+ ci va fi văzut de cei care îl așteaptă cu nerăbdare pentru salvare.+

Note de subsol

Lit. „sfinte (locuri sfinte)“; pl. pentru a exprima excelența.
Sau „o ilustrare; o parabolă“.