Eclesiastul 7:1-29

7  Mai mult face un nume bun* decât uleiul bun+ și ziua morții decât ziua nașterii.+  Mai bine să mergi într-o casă de jale decât într-o casă de petrecere,+ pentru că acesta este sfârșitul tuturor oamenilor; cel viu să-și îndrepte inima spre lucrul acesta.  Mai bună este supărarea decât râsul,+ căci prin întristarea feței inima devine mai bună.+  Inima înțelepților este în casa de jale,+ dar inima celor fără minte este în casa de veselie.+  Mai bine să asculți mustrarea unui înțelept+ decât să fii un om care ascultă cântecul celor fără minte.+  Căci râsul celui fără minte este ca pârâitul spinilor sub oală;+ și aceasta este deșertăciune.  Fiindcă asuprirea îl poate face pe cel înțelept să se poarte nebunește,+ iar darul+ poate corupe inima.+  Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui.+ Mai bun este cel răbdător decât cel cu spiritul trufaș.+  Nu te grăbi să te mânii în spiritul tău,+ căci mânia se odihnește în sânul celor fără minte.+ 10  Nu zice: „Cum se face că zilele de odinioară au fost mai bune decât acestea?“,+ căci nu din înțelepciune+ întrebi asta. 11  Înțelepciunea, alături de o moștenire, este bună și folositoare* pentru cei ce văd soarele.+ 12  Fiindcă înțelepciunea aduce ocrotire,+ așa cum și banul aduce ocrotire,+ dar folosul cunoștinței este că înțelepciunea îi ține în viață pe cei ce o au.+ 13  Privește lucrarea+ adevăratului Dumnezeu, fiindcă cine poate îndrepta ce a făcut el strâmb?+ 14  Într-o zi bună arată bunătate,+ iar într-o zi rea recunoaște că adevăratul Dumnezeu a făcut-o și pe una, și pe cealaltă,+ pentru ca oamenii să nu știe ce va fi după ei.+ 15  Am văzut tot felul de lucruri în zilele mele deșarte.+ Există oameni drepți care pier în dreptatea lor+ și există oameni răi care trăiesc mult timp în răutatea lor.+ 16  Nu fi exagerat de drept+ și nu te arăta peste măsură de înțelept.+ De ce să-ți atragi singur nenorocirea?+ 17  Nu fi exagerat de rău+ și nu fi nebun.+ De ce să mori înainte de vreme?+ 18  Este mai bine să ții una, dar nici pe cealaltă să n-o lași din mână,+ fiindcă cel ce se teme de Dumnezeu va merge înainte cu amândouă.+ 19  Înțelepciunea îl face pe cel înțelept mai tare decât zece oameni cu putere dintr-un oraș.+ 20  Căci nu există om drept pe pământ care să facă numai binele și să nu păcătuiască.+ 21  Nu pune la inimă toate cuvintele pe care le spun oamenii,+ ca să nu-l auzi pe slujitorul tău vorbindu-te de rău.+ 22  Căci știe bine inima ta de câte ori i-ai vorbit și tu de rău pe alții.+ 23  Pe toate acestea le-am încercat cu înțelepciune. Am zis: „Voi deveni înțelept“. Dar ea era departe de mine.+ 24  Tot ce s-a întâmplat este departe și nespus de adânc. Cine poate să pătrundă totul?+ 25  M-am întors și mi-am îndreptat inima+ să cunosc, să cercetez, să caut înțelepciunea+ și rostul lucrurilor+ și să aflu ce rău este să fii fără minte și ce prostie este să fii nebun;+ 26  și am aflat că mai amară decât moartea+ e femeia care este ca o plasă de vânătoare, a cărei inimă este ca năvoadele și ale cărei mâini sunt niște obezi.+ Cel ce scapă de ea este bun înaintea adevăratului Dumnezeu, dar cel ce se lasă prins de ea păcătuiește.+ 27  „Iată ce-am aflat“, a spus convocatorul,+ „cercetând lucrurile unul câte unul ca să le pătrund sensul,+ 28  pe care sufletul meu l-a căutat întruna, dar nu l-am găsit: Un bărbat dintr-o mie am găsit,+ dar o femeie dintr-o mie n-am găsit.+ 29  Iată doar ce-am aflat: Adevăratul Dumnezeu i-a făcut pe oameni drepți,+ dar ei au născocit multe alte planuri“.+

Note de subsol

În LXX, Vg; în M „un nume“. Vezi Pr 22:1, n.s.
Sau „Înțelepciunea comparată cu o proprietate este mai bună și mai avantajoasă“.