Eclesiastul 5:1-20

5  Păzește-ți piciorul+ când te duci la casa adevăratului Dumnezeu și apropie-te mai degrabă să asculți+ decât să aduci jertfă, cum fac cei fără minte,+ căci ei nu-și dau seama că fac ce este rău.+  Nu te grăbi să deschizi gura și să nu ți se pripească inima+ să rostească vreun cuvânt înaintea adevăratului Dumnezeu.+ Fiindcă adevăratul Dumnezeu este în ceruri,+ dar tu ești pe pământ. De aceea, cuvintele să-ți fie puține.+  Căci visele vin din mulțimea grijilor,+ iar glasul celui fără minte se face auzit prin mulțimea cuvintelor.+  Când îi faci lui Dumnezeu o făgăduință, nu întârzia s-o împlinești,+ căci nimeni nu găsește plăcere în cei fără minte.+ Împlinește-ți făgăduința pe care o faci.+  Mai bine să nu faci nicio făgăduință+ decât să faci o făgăduință și să n-o împlinești.+  Nu lăsa gura să-ți ducă în păcat carnea,+ nici nu spune înaintea îngerului+ că a fost o greșeală.+ De ce să se aprindă de mânie adevăratul Dumnezeu din cauza cuvintelor tale și să distrugă lucrarea mâinilor tale?+  Căci din mulțimea grijilor vin visele+ și există atâtea deșertăciuni și cuvinte. De aceea, teme-te de adevăratul Dumnezeu!+  Dacă vezi asuprirea celui sărac și judecata și dreptatea denaturate+ într-o provincie, nu te mira de lucrul acesta,+ căci peste cel mare veghează unul mai mare+ și peste ei sunt unii și mai mari*.  În plus, roadele pământului sunt pentru toți oamenii;+ chiar și regele este slujit, lucrându-i-se ogorul.+ 10  Cine iubește argintul nu se satură de argint, iar cine iubește avuția nu se satură de câștig.+ Și aceasta este deșertăciune.+ 11  Când lucrurile bune se înmulțesc, se înmulțesc și cei ce le mănâncă.+ Și ce folos are proprietarul lor, decât că le vede cu ochii?+ 12  Dulce este somnul+ celui ce slujește, indiferent că mănâncă puțin sau mult; dar pe cel bogat nu-l lasă belșugul să doarmă. 13  Am văzut sub soare o mare nenorocire: bogății păstrate spre nenorocirea proprietarului lor.+ 14  Și aceste bogății au dispărut+ din cauza unei îndeletniciri care i-a adus nenorocire, iar când i s-a născut un fiu nu mai avea nimic în mână.+ 15  Gol a ieșit omul din pântecele mamei lui și gol va pleca,+ așa cum a venit; nimic nu poate duce+ cu el din toată truda lui. 16  Și aceasta este o mare nenorocire: cum a venit omul, așa va pleca; și ce folos are cel ce se trudește în vânt?+ 17  Ba mai mult, în toate zilele el mănâncă în întuneric, cu multă supărare,+ cu boală și nemulțumire. 18  Iată cel mai bun lucru pe care l-am văzut și care este plăcut: Omul să mănânce, să bea și să se bucure de truda cu care se trudește+ sub soare în toate zilele vieții pe care i-a dat-o adevăratul Dumnezeu, căci aceasta îi este partea. 19  Omului căruia i-a dat bogății și bunuri,+ adevăratul Dumnezeu i-a îngăduit și să mănânce din ele,+ să-și ia partea și să se bucure de truda lui.+ Acesta este darul lui Dumnezeu.+ 20  Căci omul nu-și va aminti prea des de zilele vieții lui, fiindcă adevăratul Dumnezeu îl ține ocupat cu bucuria inimii lui.+

Note de subsol

Sau „și peste ei este Cel Suprem“.