Daniel 4:1-37

4  „Regele Nebucadnețar, către toate popoarele, națiunile și oamenii de toate limbile care locuiesc pe tot pământul:+ Să aveți pace din belșug!+  Am găsit de cuviință să anunț semnele și minunile pe care Dumnezeul Preaînalt le-a făcut față de mine.+  Cât de mari sunt semnele sale și cât de puternice sunt minunile sale!+ Regatul său este un regat veșnic,+ iar stăpânirea sa este din generație în generație.+  Eu, Nebucadnețar, trăiam liniștit+ în casa mea și înfloream în palatul meu.+  Atunci am văzut un vis care m-a înfricoșat.+ Imaginile pe care le-am văzut în mintea mea când stăteam în patul meu și viziunile pe care le-am avut m-au înspăimântat.+  Și am dat poruncă să fie aduși înaintea mea toți înțelepții Babilonului ca să-mi facă cunoscută interpretarea visului.+  Atunci au intrat preoții care practică magia, cei ce cheamă spiritele, caldeenii+ și astrologii.+ Eu le-am spus visul, dar ei nu mi-au făcut cunoscută interpretarea lui.+  În cele din urmă a venit înaintea mea Daniel, al cărui nume este Beltșațar,+ după numele dumnezeului meu,+ și în care este spiritul dumnezeilor sfinți.+ Și i-am spus visul:  «Beltșațar, căpetenie a preoților care practică magia,+ întrucât știu bine că spiritul dumnezeilor sfinți este în tine+ și că nu există niciun secret care să te tulbure,+ spune-mi viziunile visului pe care l-am văzut și interpretarea lui.+ 10  Iată viziunile pe care le-am avut când stăteam în patul meu:+ priveam și iată că în mijlocul pământului era un copac+ foarte înalt.+ 11  Copacul a crescut și a devenit puternic și, în cele din urmă, s-a înălțat până la ceruri. Și se vedea de la marginile întregului pământ.+ 12  Frunzele lui erau frumoase și roadele lui, bogate, iar în el era hrană pentru toți. Sub el căutau umbră+ animalele+ câmpului, pe crengile lui se adăposteau păsările cerului+ și din el se hrăneau toate făpturile*. 13  În viziunile pe care le-am avut când stăteam în patul meu iată că am văzut și un străjer,+ da, un sfânt,+ care cobora din ceruri. 14  El striga tare și spunea: „Doborâți copacul+ și tăiați-i crengile! Scuturați-i frunzele și împrăștiați-i rodul! Să fugă animalele de sub el și păsările de pe crengile lui!+ 15  Dar butucul cu rădăcinile lui lăsați-l în pământ, prins cu legături de fier și de aramă, în iarba câmpului. Să fie udat de roua cerului, iar partea lui să fie cu animalele, în iarba pământului.+ 16  Inima lui de om să se schimbe și să i se dea o inimă de animal.+ Șapte timpuri+ să treacă peste el. 17  Lucrul acesta este proclamat de străjeri+ și hotărârea este anunțată de cei sfinți, ca să știe cei vii că Cel Preaînalt stăpânește peste regatul oamenilor,+ că îl dă cui vrea+ și că îl pune peste el pe cel mai umil dintre oameni“.+ 18  Acesta este visul pe care l-am văzut eu, regele Nebucadnețar, iar tu, Beltșațar, spune care este interpretarea, pentru că niciun înțelept din regatul meu nu poate să-mi facă cunoscută interpretarea.+ Dar tu poți, fiindcă în tine este spiritul dumnezeilor sfinți».+ 19  Atunci Daniel, al cărui nume este Beltșațar,+ a rămas uluit o clipă și gândurile lui l-au înspăimântat.+ Regele a luat din nou cuvântul și a zis: «Beltșațar, să nu te înspăimânte visul și interpretarea!»+ Beltșațar a răspuns și a zis: «Domnul meu, visul să fie pentru cei ce te urăsc și interpretarea lui pentru vrăjmașii tăi.+ 20  Copacul pe care l-ai văzut, care a crescut și a devenit puternic, care, în cele din urmă, s-a înălțat până la ceruri și care se vedea de pe tot pământul,+ 21  care avea frunze frumoase și roade bogate și în care era hrană pentru toți, sub care se adăposteau animalele câmpului și pe crengile căruia stăteau păsările cerului,+ 22  ești tu, o, rege,+ căci ai ajuns mare și ai devenit puternic, iar măreția ta a crescut și a ajuns până la ceruri+ și stăpânirea ta, până la marginile pământului.+ 23  Și, întrucât regele a văzut un străjer, da, un sfânt,+ care cobora din ceruri și zicea: „Doborâți copacul și distrugeți-l! Dar butucul cu rădăcinile lui lăsați-l în pământ, prins cu legături de fier și de aramă, în iarba câmpului; și să fie udat de roua cerului, iar partea lui să fie cu animalele câmpului până vor trece șapte timpuri peste el“,+ 24  iată interpretarea, o, rege, și iată decretul+ Celui Preaînalt,+ care trebuie să se împlinească asupra domnului meu, regele:+ 25  Vei fi alungat dintre oameni și vei locui cu animalele câmpului.+ Ți se va da să mănânci iarbă ca la tauri+ și vei fi udat de roua cerului. Șapte timpuri+ vor trece peste tine, până vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste regatul oamenilor+ și că îl dă cui vrea.+ 26  Și, pentru că s-a spus să fie lăsat butucul cu rădăcinile copacului,+ regatul va fi cu siguranță al tău după ce vei recunoaște că cerurile guvernează.+ 27  De aceea, o, rege, să fie bine primit înaintea ta sfatul meu:+ îndepărtează păcatele tale prin dreptate+ și nelegiuirea ta prin îndurare față de săraci.+ Poate că ți se va prelungi prosperitatea».“+ 28  Toate acestea i s-au întâmplat regelui Nebucadnețar.+ 29  La sfârșitul a douăsprezece luni*, el se plimba pe acoperișul palatului regal din Babilon. 30  Regele a luat cuvântul și a zis:+ „Nu este acesta Babilonul cel Mare, pe care eu însumi l-am construit drept casă regală prin tăria puterii mele+ și spre gloria măreției mele?“+ 31  În timp ce cuvântul era încă în gura regelui, din ceruri s-a auzit un glas: „Ție ți se spune, rege Nebucadnețar: «Ți s-a luat regatul,+ 32  ești alungat dintre oameni și vei locui cu animalele câmpului.+ Ți se va da să mănânci iarbă ca la tauri și vor trece șapte timpuri peste tine, până vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste regatul oamenilor și că îl dă cui vrea»“.+ 33  Cuvântul acesta s-a împlinit imediat+ asupra lui Nebucadnețar. El a fost alungat dintre oameni și a început să mănânce iarbă ca taurii, iar corpul lui a fost udat de roua cerului, până i-a crescut părul ca penele acvilelor și unghiile ca ghearele păsărilor.+ 34  „La sfârșitul acelor zile,+ eu, Nebucadnețar, mi-am ridicat ochii+ spre ceruri și mi-a venit mintea la loc. L-am binecuvântat pe Cel Preaînalt+ și l-am lăudat și l-am glorificat+ pe Cel ce trăiește veșnic, fiindcă stăpânirea sa este o stăpânire veșnică și regatul său este din generație în generație.+ 35  Toți locuitorii pământului sunt socotiți ca un nimic+ și el face după voința sa cu armata cerurilor și cu locuitorii pământului.+ Nimeni nu poate să-i oprească mâna+ sau să-i spună: «Ce-ai făcut?»+ 36  Atunci mi-a venit mintea la loc și, spre gloria regatului meu, mi-au fost date înapoi grandoarea și strălucirea.+ Înalții mei funcționari regali și mai-marii mei m-au căutat cu nerăbdare, am fost pus înapoi peste regatul meu și mi s-a adăugat o măreție deosebită.+ 37  Acum, eu, Nebucadnețar, îl laud, îl înalț și îl glorific pe Regele cerurilor,+ pentru că toate lucrările sale sunt adevăr și căile sale sunt dreptate+ și pentru că el poate să-i umilească pe cei ce umblă cu mândrie.“+

Note de subsol

Lit. „toată carnea“.
Lit. „luni lunare“, adică de la lună nouă la lună nouă.