Revelația 16:1-21

16  Și am auzit un glas puternic+ din sanctuar care le spunea celor șapte îngeri: „Duceți-vă și vărsați pe pământ cele șapte cupe ale mâniei+ lui Dumnezeu!“  Primul+ s-a dus și și-a vărsat cupa pe pământ.+ Și pe oamenii care aveau semnul fiarei+ și care se închinau imaginii ei+ a apărut o ulcerație dureroasă gravă.+  Al doilea+ și-a vărsat cupa în mare,+ iar ea s-a făcut sânge+ ca de mort și orice suflet viu a murit, da, lucrurile din mare.+  Al treilea+ și-a vărsat cupa în râuri+ și în izvoarele apelor, iar ele s-au făcut sânge.+  Și l-am auzit pe îngerul apelor zicând: „Tu, Cel care ești și care erai,+ Cel loial,+ tu ești drept, pentru că ai luat aceste hotărâri!+  Căci ei au vărsat sângele sfinților și al profeților,+ iar tu le-ai dat să bea sânge.+ O merită!“+  Și am auzit altarul zicând: „Da, Iehova, Dumnezeu Atotputernic,+ adevărate și drepte sunt hotărârile tale judecătorești!“+  Al patrulea+ și-a vărsat cupa peste soare, iar soarelui i s-a dat voie să-i pârjolească+ pe oameni cu foc.  Oamenii au fost pârjoliți de o mare arșiță, dar au blasfemiat numele+ lui Dumnezeu, care are autoritate+ peste aceste plăgi, și nu s-au căit ca să-i dea glorie.+ 10  Al cincilea și-a vărsat cupa pe tronul fiarei.+ Regatul ei s-a întunecat,+ iar ei au început să-și muște limba de durere, 11  dar l-au blasfemiat+ pe Dumnezeul cerului pentru durerile și ulcerațiile lor și nu s-au căit de faptele lor. 12  Al șaselea+ și-a vărsat cupa peste marele fluviu Eufrat,+ iar apa lui a secat,+ ca să fie pregătită calea pentru regii+ de la răsăritul soarelui. 13  Apoi am văzut ieșind din gura balaurului,+ din gura fiarei+ și din gura profetului fals+ trei declarații inspirate și necurate,+ care semănau cu niște broaște.+ 14  Acestea sunt, de fapt, declarații inspirate+ de demoni și fac semne+ și se duc la regii+ întregului pământ locuit+ ca să-i adune pentru războiul+ zilei celei mari+ a Dumnezeului cel Atotputernic.+ 15  „Iată că eu vin ca un hoț!+ Fericit este cel care rămâne treaz+ și își păzește veșmintele, ca să nu umble gol și să nu i se vadă rușinea!“+ 16  Și ele i-au adunat în locul care în ebraică se numește Har-Maghedon*.+ 17  Al șaptelea și-a vărsat cupa peste aer.+ Atunci un glas puternic+ a ieșit din sanctuar, de la tron, zicând: „S-a împlinit!“ 18  Și au fost fulgere, voci și tunete și a fost un mare cutremur de pământ,+ cum n-a mai fost de când sunt oamenii pe pământ+ — un cutremur atât de puternic*, atât de mare.+ 19  Atunci cetatea cea mare+ s-a desfăcut în trei părți, iar orașele națiunilor au căzut. Cetatea aceasta, Babilonul cel Mare,+ a fost amintită în fața lui Dumnezeu, pentru ca el să-i dea paharul cu vinul furiei mâniei lui.+ 20  Și orice insulă a fugit, iar munții nu s-au mai găsit.+ 21  Și din cer a coborât peste oameni o grindină+ mare, cu pietre care cântăreau cam un talant fiecare, iar oamenii l-au blasfemiat+ pe Dumnezeu din cauza plăgii de grindină,+ pentru că plaga aceasta era neobișnuit de mare.

Note de subsol

Sau „Armaghedon“. Termen ebraic care înseamnă „Muntele Meghido“.
Lit. „extins“.