Cântarea cântărilor 1:1-17

1  Cântarea cântărilor,+ care este a lui Solomon:+  „Să mă sărute cu sărutările gurii lui!+ Căci dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul.+  Uleiurile tale au o mireasmă plăcută.+ Ca uleiul ce se toarnă este numele tău.+ De aceea te iubesc fetele.  Trage-mă la tine,+ să alergăm! Regele m-a dus în camerele lui!+ Să ne bucurăm și să ne înveselim împreună! Să vorbim despre dezmierdările tale mai mult decât despre vin.+ Pe drept ești iubit.+  Sunt neagră, dar frumoasă, o, fiice ale Ierusalimului,+ precum corturile Chedarului+ și precum pânzele de cort+ ale lui Solomon.  Nu vă uitați că sunt negricioasă, fiindcă m-a privit soarele. Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine; m-au pus păzitoare la vii, iar via mea,+ care era a mea, n-am păzit-o.  O, tu, iubitul sufletului meu,+ spune-mi unde-ți paști turma,+ unde o duci să se culce la amiază? De ce să fiu ca o femeie îndoliată în mijlocul turmelor tovarășilor tăi?“  „Dacă nu știi unde, o, tu, cea mai frumoasă dintre femei,+ ieși pe urmele turmei și paște-ți iezii pe lângă corturile păstorilor.“  „Cu iapa mea înhămată la carele faraonului te asemăn,+ iubita mea!+ 10  Ce frumoși îți sunt obrajii între împletiturile părului și gâtul cu șiragul de mărgele!+ 11  Îți vom face cerculețe de aur+ cu ținte de argint.“ 12  „În timp ce regele stă la masa lui rotundă, nardul+ meu își răspândește mireasma.+ 13  Ca un săculeț de smirnă+ este iubitul meu pentru mine; între sânii+ mei își va petrece noaptea. 14  Iubitul meu este pentru mine ca un mănunchi de flori de hena+ în viile din En-Ghedi.“+ 15  „Ce frumoasă ești, iubita mea!+ Ce frumoasă ești! Ai ochi de porumbiță.“+ 16  „Ce frumos ești,+ iubitul meu, și ce plăcut! Așternutul+ nostru este din frunziș. 17  Grinzile casei noastre mărețe sunt cedrii,+ bârnele noastre, ienuperii.

Note de subsol