1 Regi 8:1-66

8  Atunci Solomon+ i-a strâns+ pe bătrânii+ lui Israel, pe toate căpeteniile triburilor,+ pe capii caselor părintești,+ aparținând fiilor lui Israel, la regele Solomon, la Ierusalim, ca să urce arca legământului+ lui Iehova din Cetatea lui David,+ adică din Sion.+  Astfel, toți bărbații lui Israel s-au strâns la regele Solomon pentru sărbătoare+ în luna* etanim, adică în luna a șaptea.+  Au venit deci toți bătrânii lui Israel, iar preoții au ridicat+ Arca.+  Și au urcat arca lui Iehova, precum și cortul+ întâlnirii+ și toate ustensilele sfinte din cort: le-au urcat preoții și leviții.+  Iar regele Solomon și, împreună cu el, toată adunarea lui Israel, cei ce veniseră să se întâlnească cu el, erau înaintea Arcei, jertfind+ oi și vite, care nu puteau fi nici socotite, nici numărate, de multe ce erau.+  Apoi preoții au adus arca+ legământului lui Iehova înăuntru, la locul ei,+ în încăperea preasfântă* a casei, în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor.+  Căci heruvimii țineau aripile întinse peste locul unde era Arca și heruvimii acopereau pe deasupra Arca și drugii ei.+  Drugii+ erau lungi, astfel încât capetele drugilor se vedeau din Sfânta, din fața Sfintei Sfintelor, dar nu se vedeau de afară. Ei se află acolo până în ziua de azi.+  În Arcă nu erau decât cele două table de piatră+ pe care Moise le așezase+ acolo la Horeb, când Iehova încheiase un legământ+ cu fiii lui Israel la ieșirea lor din țara Egiptului.+ 10  Când preoții au ieșit din locul sfânt, norul+ a umplut casa lui Iehova. 11  Și, din cauza norului, preoții+ n-au mai putut rămâne acolo să slujească,+ fiindcă gloria+ lui Iehova umplea casa lui Iehova.+ 12  Atunci Solomon a zis: „Iehova însuși a spus că vrea să locuiască în întuneric adânc.+ 13  Eu am reușit să construiesc o casă care să-ți fie locaș grandios,+ un loc stabil+ în care să locuiești pe timp indefinit“.+ 14  Apoi regele s-a întors cu fața spre popor și a binecuvântat+ toată congregația lui Israel, în timp ce toată congregația lui Israel stătea în picioare. 15  El a spus: „Binecuvântat este Iehova,+ Dumnezeul lui Israel, care cu gura sa i-a vorbit tatălui meu, David,+ și cu mâna sa a împlinit+ ce a spus, când a zis: 16  «Din ziua când l-am scos pe poporul meu, Israel, din Egipt n-am ales+ niciun oraș din toate triburile lui Israel ca să construiesc o casă,+ în care să rămână numele meu.+ Dar acum îl voi alege pe David ca să fie peste poporul meu, Israel».+ 17  Tatăl meu, David, a dorit din inimă să construiască o casă pentru numele lui Iehova, Dumnezeul lui Israel.+ 18  Însă Iehova i-a spus tatălui meu, David: «Fiindcă ai dorit din inimă să construiești o casă pentru numele meu, bine ai făcut, căci ai dorit lucrul acesta din inimă.+ 19  Numai că nu tu vei construi casa, ci fiul tău, care va ieși din coapsele tale. El va construi o casă pentru numele meu».+ 20  Și Iehova și-a împlinit cuvântul+ pe care l-a rostit, ca eu să mă ridic în locul tatălui meu, David, și să stau pe tronul lui Israel,+ așa cum a spus Iehova, ca să construiesc casa pentru numele lui Iehova, Dumnezeul lui Israel,+ 21  și să stabilesc acolo un loc pentru Arca în care este legământul+ lui Iehova, pe care el l-a încheiat cu strămoșii noștri când i-a scos din țara Egiptului“. 22  Apoi Solomon a stat în picioare înaintea altarului+ lui Iehova, în fața întregii congregații a lui Israel, și-a întins mâinile spre ceruri+ 23  și a zis: „O, Iehova, Dumnezeul lui Israel,+ nu este niciun Dumnezeu ca tine+ sus în ceruri sau jos pe pământ! Tu ții legământul și bunătatea iubitoare+ față de slujitorii tăi+ care umblă înaintea ta cu toată inima+ și 24  tu ai îndeplinit față de slujitorul tău David, tatăl meu, ce i-ai promis; ai făcut promisiunea cu gura ta și ai împlinit-o cu mâna ta, ca în ziua aceasta.+ 25  Acum, o, Iehova, Dumnezeul lui Israel, îndeplinește față de slujitorul tău David, tatăl meu, ce i-ai promis, când ai zis: «Nu vei fi lipsit înaintea mea de un bărbat care să stea pe tronul lui Israel.+ Numai fiii tăi să fie atenți la calea lor, umblând înaintea mea așa cum ai umblat tu înaintea mea». 26  Și acum, o, Dumnezeul lui Israel, să se împlinească, te rog, promisiunea+ pe care i-ai făcut-o slujitorului tău David, tatăl meu! 27  Dar va locui oare Dumnezeu pe pământ?+ Iată! Nici cerurile,+ nici cerurile cerurilor+ nu pot să te cuprindă,+ atunci cu cât mai puțin această casă+ pe care am construit-o eu! 28  Îndreaptă-ți atenția spre rugăciunea+ slujitorului tău și spre rugămintea lui pentru favoare,+ o, Iehova, Dumnezeul meu, ca să asculți strigătul de implorare și rugăciunea pe care o face slujitorul tău astăzi înaintea ta,+ 29  pentru ca ochii tăi să fie deschiși+ și îndreptați noapte și zi spre casa aceasta, spre locul despre care ai zis: «Acolo va fi numele meu»,+ ca să asculți rugăciunea pe care o face slujitorul tău spre locul acesta.+ 30  Ascultă rugămintea pentru favoare+ a slujitorului tău și a poporului tău, Israel, cu care se vor ruga spre locul acesta! Ascultă din locul în care locuiești, din ceruri!+ Ascultă și iartă!+ 31  Când un om va păcătui împotriva semenului său,+ iar acesta îl va obliga la un jurământ care atrage după sine povara blestemului, ca să-l pună sub blestem,+ și când el, sub povara blestemului, va veni înaintea altarului tău din casa aceasta, 32  ascultă din ceruri și acționează! Și judecă-i pe slujitorii tăi: declară-l vinovat pe cel vinovat, făcând să se întoarcă asupra capului său calea sa,+ și declară-l drept pe cel drept,+ răsplătindu-l după dreptatea sa.+ 33  Când poporul tău, Israel, va fi înfrânt de dușman,+ fiindcă nu vor înceta să păcătuiască împotriva ta,+ dacă se vor întoarce la tine+ și vor lăuda numele tău+ și dacă se vor ruga+ și vor cere favoare, îndreptându-se spre tine în casa aceasta,+ 34  ascultă din ceruri, iartă păcatul poporului tău, Israel,+ și adu-i înapoi+ pe pământul pe care li l-ai dat strămoșilor lor!+ 35  Când cerul va fi închis și nu va mai fi ploaie,+ fiindcă ei nu vor înceta să păcătuiască+ împotriva ta, dacă se vor ruga spre locul acesta+ și vor lăuda numele tău și dacă se vor întoarce de la păcatul lor, fiindcă ai adus necazul asupra lor,+ 36  ascultă din ceruri, iartă păcatul slujitorilor tăi, al poporului tău, Israel, fiindcă îi înveți+ calea cea bună pe care trebuie să umble,+ și dă ploaie+ peste țara ta, pe care ai dat-o ca moștenire poporului tău! 37  Dacă va fi foamete+ în țară, dacă va fi ciumă,+ dacă vor fi tăciune, mană,+ lăcuste+ și gândaci,+ dacă dușmanul lor îi va împresura în porțile* țării lor — orice plagă, orice boală ar fi — 38  și dacă un om sau tot poporul tău, Israel,+ ar face rugăciuni+ sau rugăminți pentru favoare,+ căci fiecare își cunoaște suferința inimii+ și își întinde mâinile spre casa aceasta,+ 39  ascultă din ceruri,+ din locul stabil în care locuiești,+ și iartă!+ Acționează+ și dă-i fiecăruia după toate căile lui,+ pentru că tu îi cunoști inima+ (căci numai tu cunoști bine inima tuturor fiilor oamenilor),+ 40  ca ei să se teamă+ de tine în toate zilele în care vor trăi pe fața pământului pe care l-ai dat strămoșilor noștri.+ 41  La fel și străinul,+ care nu face parte din poporul tău, Israel, și care vine dintr-o țară îndepărtată datorită numelui tău+ 42  (căci se va auzi de numele tău+ cel mare, de mâna ta cea tare+ și de brațul tău întins), dacă va veni și se va ruga spre casa aceasta,+ 43  ascultă din ceruri, din locul stabil în care locuiești,+ și fă toate lucrurile pentru care te cheamă străinul,+ pentru ca toate popoarele pământului să ajungă să cunoască numele tău,+ ca să se teamă de tine, așa cum face poporul tău, Israel, și ca să știe că numele tău a fost chemat peste casa aceasta pe care am construit-o.+ 44  Dacă poporul tău va ieși la război+ împotriva dușmanului său pe calea pe care îl trimiți+ și dacă se vor ruga+ lui Iehova spre orașul pe care l-ai ales+ și spre casa pe care am construit-o pentru numele tău,+ 45  ascultă din ceruri rugăciunea lor și rugămintea lor pentru favoare și fă-le dreptate!+ 46  Dacă vor păcătui împotriva ta+ (căci nu este om care să nu păcătuiască)+ și te vei mânia pe ei și-i vei da în mâna dușmanului, iar cei ce îi vor lua captivi îi vor duce în țara dușmanului, fie îndepărtată, fie apropiată,+ 47  dacă își vor veni în fire în țara în care au fost duși captivi+ și se vor întoarce+ și îți vor cere+ favoare în țara celor ce i-au luat captivi,+ zicând: «Am păcătuit+ și am umblat în rătăcire,+ am făcut ce este rău»,+ 48  dacă se vor întoarce la tine cu toată inima+ și cu tot sufletul lor în țara dușmanilor lor care i-au dus captivi și ți se vor ruga întorcându-se spre țara lor, pe care ai dat-o strămoșilor lor, spre orașul pe care l-ai ales și spre casa pe care am construit-o pentru numele tău,+ 49  ascultă din ceruri, din locul stabil în care locuiești,+ rugăciunea lor și rugămintea lor pentru favoare și fă-le dreptate!+ 50  Iartă-l+ pe poporul tău, care a păcătuit+ împotriva ta, și toate fărădelegile+ pe care le-au comis împotriva ta!+ Trezește mila+ celor ce i-au luat captivi, ca să le fie milă de ei 51  (căci ei sunt poporul tău și moștenirea ta,+ cei pe care i-ai scos din Egipt,+ din mijlocul cuptorului de topit fier),+ 52  pentru ca ochii tăi să fie deschiși la rugămintea pentru favoare a slujitorului tău și la rugămintea pentru favoare+ a poporului tău, Israel, ascultându-i în toate lucrurile pentru care te cheamă!+ 53  Căci tu i-ai pus deoparte ca moștenire a ta dintre toate popoarele pământului,+ așa cum ai spus prin Moise,+ slujitorul tău, când i-ai scos pe strămoșii noștri din Egipt, o, Domn Suveran Iehova!“ 54  Când a terminat toată această rugăciune și rugăminte pentru favoare către Iehova, Solomon s-a ridicat dinaintea altarului lui Iehova, unde stătuse în genunchi,+ cu mâinile întinse spre ceruri.+ 55  Și, stând în picioare,+ a binecuvântat+ cu glas tare toată congregația lui Israel, zicând: 56  „Binecuvântat să fie Iehova,+ care i-a dat un loc de odihnă poporului său, Israel, întocmai cum a promis!+ Din toată promisiunea bună pe care a făcut-o prin slujitorul său Moise,+ niciun cuvânt n-a rămas neîmplinit.+ 57  Iehova, Dumnezeul nostru, să fie cu noi+ așa cum a fost cu strămoșii noștri!+ Să nu ne lase și să nu ne părăsească,+ 58  ci să ne plece inima+ spre el, ca să umblăm pe toate căile sale+ și să respectăm poruncile,+ dispozițiile+ și hotărârile sale judecătorești,+ pe care le-a dat strămoșilor noștri! 59  Iar aceste cuvinte ale mele, prin care am cerut favoare înaintea lui Iehova, să fie aproape+ de Iehova, Dumnezeul nostru, zi și noapte, pentru ca el să-i facă dreptate slujitorului său și să-i facă dreptate poporului său, Israel, după cum va fi nevoie zi+ de zi, 60  pentru ca toate popoarele pământului să știe+ că Iehova este adevăratul Dumnezeu!+ Nu este altul.+ 61  Inima voastră să fie întreagă+ față de Iehova, Dumnezeul nostru, umblând potrivit dispozițiilor sale și respectând poruncile sale ca în ziua aceasta“. 62  Și regele și tot Israelul au oferit o mare jertfă înaintea lui Iehova.+ 63  Solomon a oferit jertfele de comuniune+ pe care trebuia să i le ofere lui Iehova — douăzeci și două de mii de vite și o sută douăzeci de mii de oi+ —, pentru ca regele și toți fiii lui Israel să inaugureze+ casa lui Iehova. 64  În ziua aceea regele a trebuit să sfințească mijlocul curții care este înaintea casei lui Iehova,+ fiindcă acolo a trebuit să aducă jertfa arsă, ofranda de cereale și bucățile de grăsime de la jertfele de comuniune, căci altarul de aramă+ care era înaintea lui Iehova era prea mic ca să încapă pe el jertfa arsă, ofranda de cereale și bucățile de grăsime+ de la jertfele de comuniune. 65  Și Solomon, și împreună cu el tot Israelul, o adunare mare+ venită din toată țara — de la intrarea în Hamat+ până jos, la valea* Egiptului+ —, a ținut sărbătoarea+ înaintea lui Iehova, Dumnezeul nostru, șapte zile și încă șapte zile,+ paisprezece zile. 66  În a opta zi a lăsat poporul să plece.+ Și ei l-au binecuvântat pe rege și s-au dus la casele lor, bucurându-se+ și având inima veselă+ pentru tot binele+ pe care îl făcuse Iehova slujitorului său David și poporului său, Israel.

Note de subsol

Lit. „lună lunară“, adică de la lună nouă la lună nouă.
Lit. „încăperea din spate“.
Sau „orașele“, reprezentate de porțile lor. Este folosită o figură de stil numită sinecdocă.
Vezi Ge 26:17, n.s.